marți, 14 aprilie 2015

ieftin si bun...


Vai ce imi mai place limba de lemn de corporatie. Una din expresiile favorite vorbeste despre “excelenta operationala”.  De multe ori este legata de “continuous improvement” care duce la “cost reduction”. Si iaca, ajungem la pret mic cu profit mare. Si sa nu uitam ca toate astea se fac in “parteneriat” si cultura “win-win”.
Ei ce ziceti? Cate cuvinte cheie in doar trei propozitii. In realitate insa, un manager bun deschide Excelu’ si exceleaza.
Ma tot intreb ce o fi vrut sa spuna prin excelenta operationala, cel care a folosit prima oara sintagma.  In mintea mea s-ar fi tradus cu ceva de genul – facem un produs atat de bun, si il facem al naibii de bine, astfel incat toata lumea sa si-l doreasca!

Ma uit in jur si descopar ca pana la urma totul se rezuma la pret. Vine echipa de vanzari si spune – nu putem vinde mai mult, avem o problema de pret. Concurentii nostri vand mai bine decat noi pentru ca sunt mai ieftini.
Trebuie deci, sa reducem preturile. Pai avem doua cai – ne reducem propriile costuri de productie, si punem presiune pe furnizori sa reduca si ei preturile lor.
Sa luam costurile interne. Deschidem Excelu’si … iese ca platim salarii mari. Lista din excel spune ca avem pe unii cam de mult prin firma, care au prins mariri de salarii, ii dam afara, cu competenta cu tot, si scadem costurile. Uite asa au fost de exemplu dati afara oamenii de la mentenanta. Ingineri vechi, cu multe calificari si traininguri, si cam …scumpi. In locul lor au fost angajati altii noi, fara prea multa experienta.
Si uite cum a impuscat firma doi iepuri dintr-o data. Pe de-o parte si-a scazut costurile, pe de alta a putut sa dea si un mare comunicat de presa, prin care anunta victorioasa cum a dat o sansa unor tineri, cum proiectul de Corporate social responsibility este un mare succes. Sa nu-i deochi nu alta!
Atat ca peste vreo trei zile de la marele comunicat, oamenii cautau de zor un detector de metale. Ne intrebam daca in procesul lor de imbunatatire continua nu s-au apucat de cautat comori. Ah, nu comori, ci o surubelnita si niste suruburi, piulite si alte cele. Baietii cei noi si fara experienta, au pierdut din obiectele muncii prin masina, si a venit cineva cu ideea ca un detector de metale e numai bun ca sa identifice paletul, respectiv pungile in care s-ar gasi fierotaniile respective.

Bine, dar sa nu credeti ca s-au oprit la inginerii de mentenanta. Ca si aia pe la marketing erau cam scumpi, si puteau fi schimbati relativ usor cu altii mai ieftini. Analiza de piata este un al mijloc de a excela din Excel. Mai dificil cand vine partea de comunicare si promovare, o arta de altfel  si pe care nu o stapanesc toti. Reclamele au devenit anoste, chiar idioate. Asa ca o alta sursa de cost reduction a fost sa renunte la cele mai multe dintre ele. Si uite asa au mai scazut din costuri. Si parca au mai scazut putin si vanzarile.
Vanzatorii au insistat ca produsele lor sunt prea scumpe, asa ca s-a trecut spre furnizori. De ce sa punem marfa in cutii colorate si scumpe, folosim cutii maro de carton, anoste, eventual cu un print aiurea pe ele – sa spuna ce e in cutie si gata. Inca o sursa de reducere de costuri. Da, si aia la logistica sa reduca “carbon footprint”. Ia sa dea repede o statistica in excel cu ce camioane folosesc si cum fac ei sa scada consumul de combustibil si sa “salveze planeta”.

Aaaaa… au scazut consumul de combustibil? Pai de ce nu se vede in pret? Au investit in camioane noi? Hai, lasati vraja si scadeti pretul! Si bagati repede un comunicat de presa despre marele succes in “Sustainability development”. Am scazut si costul, am salvat si planeta.
Cine e ala care face scandal afara? Furnizorul de logistica? Pai ce partener e ala care nu scade pretul cu 10% in fiecare an, si nu investeste in Inovatie ca sa scada preturile? Schimba-l urgent cu unul mai ieftin. Cum adica asta nou e mai ieftin, dar nu isi mai atinge indicatorii de performanta, si nu prea ii iese nici cu consumul de combustibil? Bai, e mai ieftin? Asta e perfect!

Hai sa vedem ce mai putem reduce. Deschidem iar Excelu’ si … hmmm materia prima de baza din produsele noastre e scumpa ca naiba. Ia suna-l pe furnizor si spune-i sa reduca preturile. Cum, a fost sunat si a refuzat? Sa luam altul mai ieftin! Cum, e deja cel mai ieftin de pe piata?
Hai mai, doar nu o sa ne opreasca pe noi chestia asta. Si daca re-inventam reteta si punem mai putin material din ala scump?  Ai vazut ca se poate? Am mai redus o data pretul!

Si ar cam fi cazul sa dam afara si din vanzatori. Nu de alta, dar nu au performante, vanzarile scad, iar ei costa al naibii de mult. Asta in conditiile in care cand am deschis ultima data Excelu’ produsele noastre erau cele mai ieftine!
Ca detergentul nu mai spala si nu mai are nici un miros, ca deodorantul doar pateaza tricourile ca de eliminat miros nici pomeneala, ca laptele se acreste de la magazin pana acasa, ca telefonul mobil stie de toate dar nu se mai aude nimic in difuzor…  si cate ar mai fi de nici nu mai conteaza. Caci pare ca Excelenta operationala nu tine cont de principiul de baza al marketingului, adica sa satisfaci nevoia consumatorului.
Sau poate ca asta e nevoia principala a consumatorului… pretul sa fie mic, restul nu mai conteaza…
Si atunci, de ce nu cumpara produsele astea ieftine atat de mult cat i le bagam pe gat, mama lui de consumator ne-educat! Ca i-am salvat si planeta, i-am dat si responsabilitate sociala, am donat si bani pentru victimele bolnave de pleasna pe gargaloci!

Ce naiba mai vrea? Doar nu o sa imi ceara un produs bun, care sa ii raspunda asteptarilor cele mai ridicate la pretul super competitiv la care am ajuns? Doar nu ne confunda cu roamele care strigau pe vremuri in piata cand vindeau ciucalata de la sarbi! Ieftiiin si bun, cu gust de halun!

duminică, 12 aprilie 2015

Simtul civic si gloria mielului


Am mancat cam mult si nu pot sa dorm, asa ca m-a lovit scrisul.  E acea perioada din an, cand toti crestinii sarbatoresc, unii mai devreme, altii mai tarziu Invierea. Si cam peste tot obiceiurile sunt destul de asemanatoare, ne crestem colesterolul bagand in noi oua ca innecatii, si mancam drob in sfanta prostie, intr-o ciudata miscare de glorificare a mielului.
Dupa care, de la caz la caz, suferim de indigestie – forma lejera a pedepsei individuale pentru excesele alimentare sau chiar de obezitate, atunci cand nu ne oprim din mancat la cele doua perioade – Craciun si Paste. Si aici poate ar fi de remarcat ca in trecut se mai tinea si post inainte de marea indopare.
Din nefericire pentru mine, acum niste ani am dat in guta. O problema metabolica cu efect dureros, si cu rezolvare in dieta si sport. Partea nefericita ca e o problema, rezolvarea fericita a fost ca am scazut de la 100 la 82 de kg, si ca am inceput sa ma simt bine cu mine insumi. M-a costat mai putin mancarea, si am dat ceva bani pe revizuirea garderobei, pentru ca hainele cu 4 numere mai mari cam fluturau pe mine. Ajunsesem sa ma bucur de un compliment de tipul “bai Cata, ce te-ai  jegarit in ultima vreme”.
Si dupa ce am povestit ce anume ma califica pe mine sa comentez, sa trec si chestia care ma roade. Nu de mult, o tanti care arata bine, a recomandat la televizor intr-o emisiune de talente unei fetite sa slabeasca. Parerea mea era destul de aliniata cu a doamnei, adica fetitei i-ar fi prins bine niste kile mai putin.
Dar ce sa te faci cu opinia publica, cu simtul civic al blogului si butonului like de pe facebook? Pentru ca au aparut o gramada de articole care sa condamne punctul de vedere al doamnei. Vai, cum e posibil sa spuna bietei fete sa slabeasca? Si simtul civic nu s-a oprit aici, au aparut o gramada de alte articole in care simtul civic a luat atitudine impotriva nemancatelor, impotriva slabanoagelor care se infometeaza, sau merg la sala, sau fac operatii de liposuctie ca sa arate bine. Sunt infierati cei ce se uita la ele, si nu apreciaza frumosul feminim cu forme. Mda… pentru ca e politically incorrect sa spui plinutze macar. Ele nu sunt grase, ci femei cu forme. Daca le spui ca sunt grase le demotivezi, le afectezi personalitatea. Mai bine sa le spui femei cu forme, si sa le incurajezi sa manance. Asa va avea si sistemul de sanatate un rost, pentru ca mai tarziu le va trata de toate problemele pe care le induce supraponderabilitatea.
Iar atunci cand vreuna din frumusetile cu forme, va citi (daca va citi) ce am scris eu aici o rog sa tina cont ca punctul de vedere e al unuia care e fericit ca poate sa isi lege iar sireturile fara sa stea pe scaunel, ca poate iar sa se aplece fara sa isi tina respiratia, dar caruia ii lipseste uneori faptul ca putea sprijini volanul pe burta, cand avea nevoie de ambele maini ca sa isi desfaca cutia cu biscuiti in timp ce conducea.
Probabil ca sunt oricum prea tinere ca sa fi vazut interviul Nadiei Comaneci, care povestea cum ar fi omorat pentru un sandvis in timp ce Bela Karoly incuia frigiderul cu mancare. Si probabil ca nu vad articolele tendentioase scrise de jurnalistii sportivi dupa fiecare Craciun, articole in care se povesteste despre chinul fotbalistilor de a da jos cele 2-3 kilograme acumulate in vacanta. Ce lume rea, pe astia de ce nu ii apara nimeni de antrenori?
Dar sa nu uit termenul pe care doar ce l-am folosit - de politically correctess. Cred ca vine din latinescul homo sapiens ipocritus.  Daca e sa ne luam dupa acest Sapiens Ipocritus, ar trebui sa ii arestam pe Fratii Grim in secunda doi. Nu de alta, dar o numesc pe Alba ca Zapada orfana, cand ea e de fapt produsul unei familii monoparentale. Si prietenii ei, cei sapte indivizi cu dizabilitati de crestere sunt numiti peiorativ pitici.
Ce te faci insa cand pentru unii se gasesc denumiri cu totul noi, pentru ca deh, tigan a devenit peiorativ si acum trebuie sa ii spunem rom. Oare de ce naiba a devenit termenul peiorativ? Ma uit spre populatia de culoare din USA. Pardon, nu li se mai spune asa, acum sunt african-american. Parca mai conteaza cum le spui… Nu de alta, dar au fost negrii, apoi de culoare, apoi afro-americani iar acum african-americani. Daca tot copiem de la ei fara sa gandim in curand, termenul de rom (sau rrom) nu va mai fi politic correct. Nu de alta, dar dupa ce renume si-au primit romii din Romania peste tot prin lume, cred ca cea mai rezonabila miscare este distantare fata de termen, si evident o redenumire. Ma intreb insa care va fi noua denumire. Oscilez intre nomad european, tuareg nordic sau indian european…
Iar daca insinueaza cineva ca aberez din cauza ca sunt beat, ii sugerez sa se gandeasca de doua ori cand incearca sa spuna despre mine ca sunt un betiv, sunt doar o persoana care a facut exces de alcool.
Dar sa ma intorc la spiritul civic, nealterat de corectul politic.
Asa ca deschizi orice canal de comunicare sau de socializare virtuala si dai peste ispravile celor de la ANAF. Niste zbiri care au inchis o gramada de buticuri ce nu dadeau bon fiscal. Asta cu buticurile mai treaca – mearga, dar ne-au inchis birturile. Ce ne facem noi betivii fara birturi? Citeam deunazi despre un mega abuz, au inchis cosmelia pentru bani in plus in casa. Chelnerii si barmanii, manati de un inalt spirit de echipa, si de o mare dragoste fata de patron, au decis ca in loc sa isi tina bacsisul in buzunar, sa il declare si sa il puna in casa. Ba mai mult, daca ar fi avut temei legal, l-ar fi pus pe bon si ar fi platit si impozit. Si astia de la ANAF, au lovit fara mila. Of dura lex, sed lex, dar chiar asa, sa va legati de carciumile oamenilor?
Cum sa le spun celor din corul anti ANAF ca nu ii cred?
Dupa ce am pus X (adica le evit) pe o suma de carciumi din centrul vechi pentru ca m-au servit cu single malt contrafacut, ma intreb cum naiba puteau sa dea bon pe asa ceva.  Sau politically correct, ala era bacsis indus, o noua strategie de marketing pentru maximizarea profitului.
E drept ca nici cei din ANAF nu sunt niste mimoze, si foarte probabil ca unii din ei isi mai platesc si polite, dar de aia tot cred ca treaba asta trebuie sa continue.
Incerc sa ma prind insa ce fac inspectorii in cauza cu micii si numerosii comercianti de pe centura Bucurestiului. Cei care vand Adibas, Puna si alte fake-uri. La cei inregistrati le inchid afacerea, dar la astia ce le pot inchide? Unde mai pui ca nu platesc nici TVA si nici taxe de import pe fake-urile aduse mai ales din spatiul extra-comunitar.
De ce spun ca sunt periculosi pentru economie? Pai simplu, ca fiecare obiect vandut de ei, inseamna locuri de munca mai putine in economia noastra. Daca ar plati taxele de import, produsele lor nu ar mai fi asa de atractive la pret si atunci poate oamenii ar prefera sa cumpere alternativa produsa local, pentru care s-au platit taxele, si care ar genera si niste joburi in productie.
Va intrebati poate ce m-a apucat sa dezbat toate aceste subiecte, care pare ca nu prea sunt legate intre ele. Si totusi… subiectul principal este “simtul civic”. Aflat acum in zodia mielului. Sau a turmei.
Daca va dati pe facebook, pe bloguri, pe cam toate canalele de comunicare si socializare, veti descoperi cum opinia este influentata sau mai degraba manipulata spre anumite directii care dau apa la moara punctului meu de vedere. Vedem cum oameni instruiti, adica oameni care au carte, o iau razna spre ezoteric, sau isi dau cu parerea in chestiuni emotionale, dar care tin mai degraba de ce le-ar place sa fie si nu de real life.

Si cum nu vad problema din cauza persoanei care o adreseaza.

Si in cele din urma ma intreb tot eu de ce  ma mir. Am avut la un moment dat un ministru al invatamantului care a cerut Bacalaureat pe bune. L-au terminat scurt. 
Pentru ca decizia lui a fost prea drastica, iar tinerii nostrii nu mai pot lua Bacu'. Asa ca vom avea in curand un bacalaureat greu si unul usor. Si daca tot pot copiii sa aleaga… de ce ar alege pe cel greu?
De ce sa se chinuie pentru performanta daca nu e nici o diferenta intre diplome? Cand e destul sa te dai pe net, si sa ceri recunoasterea calitatilor pe care nu le ai, si pentru care nu ai muncit. Si pare ca daca aduni destul de multi adepti, care sa se alature emotional turmei, vom excela in mediocritate.

E mai usor asa...