luni, 7 decembrie 2015

despre pachet


Era un banc cu seful de HR care a primit un teanc enorm de CV-uri pentru un anumit job. Anecdota spune ca omul s-a uitat la teanc, a luat mai bine de jumate din hartii si le-a aruncat la cos. Secretarei care a facut ochii mari la asa o miscare i-a livrat un mesaj simplu “auzi draguta, nu am nevoie de oameni fara noroc in firma, da?”.

Un banc, dar care mi-a amintit de o intamplare de pe vremea facultatii. Pe vremea de dinainte de ’89 nu prea gaseai horoscopul pe toate drumurile, dar asta nu impiedica pe nimeni sa fie superstitios. Aveam o gramada de metode de dat in carti.

Asa ca inainte de examenul de mecanica fluidelor, una din colegele noastre, a luat cartile, le-a mestecat, amestecat, crucificat, etc… si i-a iesit ca “maine vei avea un mare ghinion”. Nasol zice ea, sa vezi ca ne da mosu’ subiecte nashpa.

O fi, dar noi baietii, experti in probele practice la fluide, indiferent de densitate, vascozitate, dar mai ales alcoolemie, am hotarat sa respectam primul principiu al examinarii – ca sa iei un examen, e musai sa te prezinti!  Asa ca ne-am prezentat, si am descoperit ca domn profesor are o problema medicala, si ca cel ce ne supravegheaza e unul din asistentii cel mai putin interesati de corectitudinea noastra. Asa ca unii au copiat, altii au interactionat, ce mai la deal la vale, note peste 7.

Ajungem in complex, si povestim ce si cum cu maretul examen, moment in care colega noastra a emis o mare judecata – vezi mai, cartile nu mint! Pe faptul ca mi-au prezis un mare ghinion, nu m-am prezentat la examen. Deci in loc sa iau examenul lejer ca voi, va trebui sa ma duc cu cei in reluare, si va trebui si sa ma stradui sa invat mai mult decat am facut pana acum. Pai nu e asta ghinion?

In cele din urma, norocul sau ghinionul au rostul lor in viata. Mai ales norocul, care se poate ajuta in diferite feluri. Sa spunem ca ai invatat pentru examen. Indiferent ce spuneau astrele cu o zi inainte, ai fi avut noroc sa treci. Pentru cei ce nu au invatat, si au avut sansa sa copieze sau sa se inspire de la colegi, a fost o zi cu noroc. Din pacate, norocul se plateste, pentru ca exista riscul ca intr-o zi, intr-un job de inginer, cineva sa te intrebe ceva ce tinea de acel examen. S-ar putea sa ai ghinionul sa pierzi un job, sau o promovare, pentru ca ai avut o data noroc in trecut. Daca tot ai avut noroc, macar citeste dupa …

Si asta tine de etica in business, mai ales de etica fiecaruia. Citesc in permanenta carti despre cum sa faci politica, cum sa negociezi cu seful, etc, etc E plina literatura de business de scriitori, care te invata cum poti sa te catari pe treptele ierarhice fiind baiat bun, si folosind din plin partea de network, inteligenta emotionala, sociala, soft skills si cum s-or mai numi. Din pacate, ce uita cei mai multi dintre autori, e sa spuna ca toata aceasta poveste frumoasa, in care poti sa ai noroc sa ajungi sef, e ca daca nu ai de partea ta si ceea ce se cheama pregatire tehnica – asa numita excelenta operationala, s-ar putea sa ai apoi ghinion de niste decizii proaste si sa darami tot ce au creat altii inaintea ta.

Problema sefului care promoveaza prea multi inteligenti emotionali tine de faptul ca nu va avea  la un moment dat cu cine sa munceasca.
Si nu doar promovabilitatea se invata de la specialistii de pe net, dar mai ales tehnici de marit salariul. E plin pe linked in sau prin reviste si articole de business. Nu pot sa nu ma intreb oare cat de bine si-au negociat propriile pachete acesti specialisti in a invata pe altii?
E simplu, salariul depinde de cateva aspecte – cat de mare e afacerea si cat de mult poate produce, pentru ca asta spune daca au de unde sa plateasca, si cat sunt de dispusi sa plateasca, dar daca nu au … mi-e greu sa cred ca exista vreo metoda eficace de negociere care sa duca la marirea salariului peste fondul de salarii pe care si-l permit – ori vor lua de la altii – si asta starneste miscari sociale, frustrare, si rezultate proaste in cele din urma, ori vor plati mai mult decat isi permit, si in cele din urma vor pune lacat pe usa. Asadar, cel ce a reusit sa ia mai mult, trebuie sa se gandeasca pentru cat timp. Si mai ales, ce o sa i se ceara sa faca pentru asta…
Mai exista o varianta, in care cresterea de salariu se justifica economic, omul aduce mai multa valoare adaugata, prin ceea ce face el firma castiga mai mult. Mi-e greu sa cred ca un sef poate fi asa de prost politician, si sa lase un astfel de personaj sa se frustreze din cauza salariului. Pentru ca genul asta de oameni, care parcurg “extramiles” sunt cei care genereaza vanzari de fapt. Un astfel de om nu trebuie sa isi negocieze salariul pentru ca va primi – daca nu de la firma la care lucreaza, atunci de la altii. E important insa din nou sa fie etic, cu el insusi de data asta.

Ceea ce nu inteleg multi este ca mai toate firmele fac studii salariale, si isi stabilesc bugetele in functie de aceste studii. Daca studiul spune ca pentru anume pozitie cam atata se plateste in piata, apoi… negocierea cam pe acolo se face.

Asa ca cea mai buna metoda de a iti creste rankingul sau salariul, ramane investitia in tine, in ceea ce stii sa faci, in ceea ce vinzi firmei. In modul in care ajuti firma sa faca mai mult, ca sa aibe ce sa imparta cu tine.

Domnul Marx, spunea ca fiecare dintre noi vinde ceva – inteligenta, muschi, educatie, experiente, sau un mix intre cele de baza. Asta e capitalul nostru si asta vindem in fiecare zi firmelor pentru care lucram. Pretul cu care vindem este pachetul pe care il primim.

E drept ca unii negociaza mai bine.

Sunt unii ce reusesc sa impacheteze frumos si vand scump un mix de capital uman insuficient pregatit. Dar cei mai multi sunt descoperiti, si eliminati din organizatie…

5 comentarii:

  1. Cata, foarte de acord cu faptul ca pretul cu care vindem este pachetul pe care il primim, si ca unii negociaza mai bine :).
    Despre unii ce reusesc sa impacheteze frumos si vand scump, din nou, de acord.
    Dar ca cei mai multi sunt descoperiti, si eliminati din organizatie … aici eu spun ca foarte multi raman, si acestia (de obicei) se inconjoara de oameni capabili pe care ii platesc foarte bine si pe care ii pot folosi sa munceasca din greu si sa gandeasca pentru ei, parerea mea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Diana, din pacate, chiar daca se vad relativ repede care sunt cei ce s-au vandut bine, dar nu au acoperire, procesul de "eliminare" dureaza ceva mai mult. Dar daca te uiti in jur, si verifici niste istorii pe care sigur le cunosti, imi vei da dreptate...
    Pe de alta parte, un manager care se inconjoara cu creiere, si le face sa munceasca, e ceva ce organizatia isi doreste!

    RăspundețiȘtergere
  3. Propun spre comparatie doua tipuri de comportament oarecum opuse: o persoana care este obsedata de "putere" ori de a se afirma obsesiv si acestea cu orice pret doresc sa iasa in evidenta sau sa fie remarcate. O asemenea persoana va avea alte motivatii interne pentru a aspira la o pozitie mai influenta intr-o organizatie. De multe ori am impresia ca vad asemenea persoane in reviste sau in general in mass media - acestia sunt intrebati sau platesc sa fie intrebati si indiferent de calitatile acestuia devin formatori de opinie generala fara prea multa substanta si fond. Oare pachetul salarial oferit de firma la o asemenea "vedeta" este corect?
    In extrema cealalta sa ne gandim la un inginer, o persoana mai introvertita, serioasa, care constincios incearca sa faca treaba cat mai bine si pentru aceasta isi aloca si timp personal ca sa se documenteze suplimentar, sa devina un specialist mai bun (traininguri, discutii la nivel universitar, forumuri pe internet, carti de specialitate...etc) si ramane indiferent la obsesia mass media. Acesta ramane in umbra si n-are interes sa "evolueze" ierarhic si deci nici nu va iesi in evidenta.
    Daca este o inechitate in modul cum sunt platiti cei doi as acuza doar tabloidismul societatii si standardizarea HR de care se mentiona. Iar cel mai dramatic este ca de multe ori in varful unor organizatii ajung persoane care n-au nimic cu notiunea de etic. Iar culmea este ca aceasta este o lege naturala de selectie specifica intregii vieti - orice defectiune care iti ofera un avantaj iti ofera sanse suplimentare de supravietuire.




    RăspundețiȘtergere
  4. Dupa cum foarte bine remarci, majoritatea cartilor cu povesti despre cum sa ai succes se vand in general oamenilor care considera ca succesul se poate aranja nu castiga.
    Pe de alta parte, imi aduc aminte cu placere de un manager ce mi-a descris foarte simplu calea spre succes printr-o intrebare pe care trebuie sa si-o puna fiecare: cat de bine stiu ceea ce stiu? Succesul apare in functie de ceea ce faci cu raspunsul la acea intrebare, cum actionezi in cazurile in care nu prea stii ceea ce trebuie sa stii.

    Articolul tau mi-a adus aminte de un video, in cazul in care nu il stiai, are niste perspective interesante https://www.youtube.com/watch?v=BKorP55Aqvg

    RăspundețiȘtergere
  5. din pacate in prea multe firme se intampla asa...
    si eu am experimentat de curand o poveste in care un "manager" a cerut unor experti sa faca niste miracole, care sa rezolve lui faptul ca a facut promisiuni fara acoperire, si fara sa inteleaga despre ce e vorba

    RăspundețiȘtergere