marți, 14 aprilie 2015

ieftin si bun...


Vai ce imi mai place limba de lemn de corporatie. Una din expresiile favorite vorbeste despre “excelenta operationala”.  De multe ori este legata de “continuous improvement” care duce la “cost reduction”. Si iaca, ajungem la pret mic cu profit mare. Si sa nu uitam ca toate astea se fac in “parteneriat” si cultura “win-win”.
Ei ce ziceti? Cate cuvinte cheie in doar trei propozitii. In realitate insa, un manager bun deschide Excelu’ si exceleaza.
Ma tot intreb ce o fi vrut sa spuna prin excelenta operationala, cel care a folosit prima oara sintagma.  In mintea mea s-ar fi tradus cu ceva de genul – facem un produs atat de bun, si il facem al naibii de bine, astfel incat toata lumea sa si-l doreasca!

Ma uit in jur si descopar ca pana la urma totul se rezuma la pret. Vine echipa de vanzari si spune – nu putem vinde mai mult, avem o problema de pret. Concurentii nostri vand mai bine decat noi pentru ca sunt mai ieftini.
Trebuie deci, sa reducem preturile. Pai avem doua cai – ne reducem propriile costuri de productie, si punem presiune pe furnizori sa reduca si ei preturile lor.
Sa luam costurile interne. Deschidem Excelu’si … iese ca platim salarii mari. Lista din excel spune ca avem pe unii cam de mult prin firma, care au prins mariri de salarii, ii dam afara, cu competenta cu tot, si scadem costurile. Uite asa au fost de exemplu dati afara oamenii de la mentenanta. Ingineri vechi, cu multe calificari si traininguri, si cam …scumpi. In locul lor au fost angajati altii noi, fara prea multa experienta.
Si uite cum a impuscat firma doi iepuri dintr-o data. Pe de-o parte si-a scazut costurile, pe de alta a putut sa dea si un mare comunicat de presa, prin care anunta victorioasa cum a dat o sansa unor tineri, cum proiectul de Corporate social responsibility este un mare succes. Sa nu-i deochi nu alta!
Atat ca peste vreo trei zile de la marele comunicat, oamenii cautau de zor un detector de metale. Ne intrebam daca in procesul lor de imbunatatire continua nu s-au apucat de cautat comori. Ah, nu comori, ci o surubelnita si niste suruburi, piulite si alte cele. Baietii cei noi si fara experienta, au pierdut din obiectele muncii prin masina, si a venit cineva cu ideea ca un detector de metale e numai bun ca sa identifice paletul, respectiv pungile in care s-ar gasi fierotaniile respective.

Bine, dar sa nu credeti ca s-au oprit la inginerii de mentenanta. Ca si aia pe la marketing erau cam scumpi, si puteau fi schimbati relativ usor cu altii mai ieftini. Analiza de piata este un al mijloc de a excela din Excel. Mai dificil cand vine partea de comunicare si promovare, o arta de altfel  si pe care nu o stapanesc toti. Reclamele au devenit anoste, chiar idioate. Asa ca o alta sursa de cost reduction a fost sa renunte la cele mai multe dintre ele. Si uite asa au mai scazut din costuri. Si parca au mai scazut putin si vanzarile.
Vanzatorii au insistat ca produsele lor sunt prea scumpe, asa ca s-a trecut spre furnizori. De ce sa punem marfa in cutii colorate si scumpe, folosim cutii maro de carton, anoste, eventual cu un print aiurea pe ele – sa spuna ce e in cutie si gata. Inca o sursa de reducere de costuri. Da, si aia la logistica sa reduca “carbon footprint”. Ia sa dea repede o statistica in excel cu ce camioane folosesc si cum fac ei sa scada consumul de combustibil si sa “salveze planeta”.

Aaaaa… au scazut consumul de combustibil? Pai de ce nu se vede in pret? Au investit in camioane noi? Hai, lasati vraja si scadeti pretul! Si bagati repede un comunicat de presa despre marele succes in “Sustainability development”. Am scazut si costul, am salvat si planeta.
Cine e ala care face scandal afara? Furnizorul de logistica? Pai ce partener e ala care nu scade pretul cu 10% in fiecare an, si nu investeste in Inovatie ca sa scada preturile? Schimba-l urgent cu unul mai ieftin. Cum adica asta nou e mai ieftin, dar nu isi mai atinge indicatorii de performanta, si nu prea ii iese nici cu consumul de combustibil? Bai, e mai ieftin? Asta e perfect!

Hai sa vedem ce mai putem reduce. Deschidem iar Excelu’ si … hmmm materia prima de baza din produsele noastre e scumpa ca naiba. Ia suna-l pe furnizor si spune-i sa reduca preturile. Cum, a fost sunat si a refuzat? Sa luam altul mai ieftin! Cum, e deja cel mai ieftin de pe piata?
Hai mai, doar nu o sa ne opreasca pe noi chestia asta. Si daca re-inventam reteta si punem mai putin material din ala scump?  Ai vazut ca se poate? Am mai redus o data pretul!

Si ar cam fi cazul sa dam afara si din vanzatori. Nu de alta, dar nu au performante, vanzarile scad, iar ei costa al naibii de mult. Asta in conditiile in care cand am deschis ultima data Excelu’ produsele noastre erau cele mai ieftine!
Ca detergentul nu mai spala si nu mai are nici un miros, ca deodorantul doar pateaza tricourile ca de eliminat miros nici pomeneala, ca laptele se acreste de la magazin pana acasa, ca telefonul mobil stie de toate dar nu se mai aude nimic in difuzor…  si cate ar mai fi de nici nu mai conteaza. Caci pare ca Excelenta operationala nu tine cont de principiul de baza al marketingului, adica sa satisfaci nevoia consumatorului.
Sau poate ca asta e nevoia principala a consumatorului… pretul sa fie mic, restul nu mai conteaza…
Si atunci, de ce nu cumpara produsele astea ieftine atat de mult cat i le bagam pe gat, mama lui de consumator ne-educat! Ca i-am salvat si planeta, i-am dat si responsabilitate sociala, am donat si bani pentru victimele bolnave de pleasna pe gargaloci!

Ce naiba mai vrea? Doar nu o sa imi ceara un produs bun, care sa ii raspunda asteptarilor cele mai ridicate la pretul super competitiv la care am ajuns? Doar nu ne confunda cu roamele care strigau pe vremuri in piata cand vindeau ciucalata de la sarbi! Ieftiiin si bun, cu gust de halun!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu