marți, 6 ianuarie 2015

productivitate


Citeam de curand un articol in presa economica, era scris de un jurnalist suparat pe ceva declaratie a unui economist strain care spunea ca romanii nu sunt productivi, si omul facea o paralela intre productivitatea atinsa intre subsidiara din Romania la o firma de productie multinationala si cea din Belgia parca.  In comparatia respectiva, fabrica de pe undeva in Ardeal ii batea de departe pe valoni la productivitatea obtinuta.

M-a tentat sa ii scriu jurnalistului ca din pacate, unul din proverbele noastre spune ca nu se face primavara cu o singura floare. Nici macar cu cateva razlete, unde mai pui ca si alea sunt de import. Pentru ca fabrica respectiva e condusa dupa regulile occidentalilor care au decis sa produca la noi. Reguli, proceduri, si mai ales indicatori de performanta urmariti permanent.

Pot sa va spun ce se intampla cand se intalneste o cultura a muncii controlate, cu mentalitatea balcanica. Unul din clientii din zona antreprenoriala, care confunda multinationala cu munca la stat insista in permanenta sa ceara tot felul de activitati necotate, si care nu faceau parte din contract.

Antreprenorul local, foarte mirat, si suparat pe omul din fata lui, a escaladat problema catre superiori, si uite asa am ajuns la o conversatie purtata in doua limbi diferite.

Spiritul lui antreprenorial spunea ca si fara un sistem de masura, e o chestie de bun simt sa ii pui pe oamenii angajati sa faca ceva tot timpul, si sa nu stea. Asa ca pentru el, dupa ce a vazut ca pe tarlaua alocata sunt la un moment dat un numar de oameni, a considerat ca asa e normal sa fie, si poate dispune de ei cum are el chef, ca si cum ar fi fost angajati in firma lui.

Bine Catalin, dar oamenii aia sunt acolo, de ce sa nu faca si x si y si z chestii. 

Simplu, pentru ca atunci cand ai facut outsource la logistica, am convenit ca platesti anume activitati, si nu un numar de oameni care sa stea la cheremul tau.

Da, dar oamenii sunt acolo, nu? De ce sa nu faca si altceva.

Nu! Tocmai, ca nu mai sunt acolo! Odata ce nu mai au nimic de facut pentru afacerea ta, sefii lor ii muta pe alte conturi unde au de lucru, si unde se justifica prezenta lor, si unde munca lor este cotata, si deci platita.

Cele doua culturi aveau o problema majora in a codifica si decodifica mesaje pe care sa le inteleaga cealalta parte, pe de-o parte spiritul antreprenorial, care spune " voi cei pe care i-am angajat, va platesc, deci trebuie sa faceti tot ce am nevoie, pentru ca investitia mea in voi sa mi se intoarca cu profit"!

Pe partea cealalta, era o cultura orientata pe sistem, control si optimizare. Noi spuneam "draga antreprenorule, intre oameni buni la toate, care fac totul cand e nevoie, pompieristic, atunci cand crezi tu, noi gandim in functiuni specializate, si folosim resursele pentru pozitiile pe care sunt specializate, optimizarea vine din faptul ca avand mai multi clienti, oamenii au mereu ceva de facut pe calificarea principala, fac ceea ce se pricep ei mai bine sa faca, devin productivi, si asa am reusit sa avem costuri per operatie mai mici decat ale tale, si de aia ai si venit la noi".

Da, e in spiritul antreprenorului sa nu ii ajunga si sa vrea mai mult, dar si in cultura corporatista e normal sa masoare si sa taxeze orice mutare, asa ajung corporatiile sa fie eficiente (pentru ca daca uita o zi sa fie eficiente, dispar inghitite de alte corporatii).

Avea un prieten de demult o vorba, ca nu-ti lucrez pe gratis oricat mi-ai da!

Bun, am facut oarecum o paralel intre antreprenor si corporatie, si unde e legatura cu productivitatea la romani?

He, he, acum urmeaza partea cea mai neplacuta despre productivitatea la romani. Sau despre totala lipsa de spirit antreprenorial...

Se facea ca fiica-mea trebuia sa plece in tabara, cu trenul. Asa ca ne-am adunat o gramada de parinti in gara ca sa ne conducem odraslele la tren.

Am avut un soc sa vad gara!

Sa luam in primul rand cladirea garii... toate geamurile murdare (chiar si cele care erau sparte), peretii prafuiti, jegosi si plini de panza de paianjen. Sala principala e inalta, asa pasarile zburau in voie, aveau chiar si cuiburi inauntru. Cablurile pentru diferite functiuni, si ma gandesc ca multe deserveau reteaua de computere a garii, atarnau ca intr-o padure de liane. Chiar semana totul a jungla, poate si din cauza gainatului de pasare imprastiat cam peste tot.

Imaginea apocalipsei era intregita de miasmele de pipi ce veneau de prin colturi sau de dupa stalpii care sustineau suprastructura. Petardele olfactive se mulau pe cele ulei ars de la cascarabeta unde se vindeau un fel de hot dog si cartofi ce pareau capabili sa dea ulcer si la un reactor nuclear.

Si gara asta era plina de lume, care calatorea in toate partile... adica, un business ce ar fi trebuit sa fie profitabil, si platit corect!

Si mai era ceva in gara, mai era personal care lucra in gara, personal care se complacea macar 8 ore pe zi in mizeria si duhoarea ceea. Unii sprijineau niste garduri, la o tigara, intr-o zona plina de chistoace pe jos, semn clar ca era locul de fumat. Altii stateau la povesti pe peroane...

Nu e treaba mea ce faceau ei. Cum nu e treaba mea nici de ce se complac in mediul ala. Nu e treaba mea nici de ce nu incearca sa faca din locul ala unul mai placut. Sunt doar un client care a decis sa faca tot ce ii sta in putere si sa evite garile si trenurile din Romania.

In tot timpul asta toti se plang ca nu sunt destul de bine platiti, ca nu sunt bani de la guvern, nici de la Uniunea Europeana, sau de unde altudeva spera toti oamenii sa vina banii aia, cu care ei sa faca curat la ei in curte.

Poate daca gara ar fi macar curata, chiar si asa darapanata, poate daca trenurile ar fi curate (remarcati ca pana acum nu am zis nimic de bietele vagoane, ruginite, superjegoase, si mai ales vandalizate de toti needucatii care trec prin ele), poate... ca oamenii ar folosi mai des trenul, poate ca ar fi o sursa de profit, poate ca din profit ar fi cumparate trenuri mai cochete, gara ar fi reparata, iar apoi...

Hei Cata, trezeste-te!

Eventual, dupa ce postezi parerea asta, trimite un link si ziaristului care nu era de acord cu lipsa  de productivitatea la romani.

Sa vada garile, sau statiile de autobuz daramate, sa vada fostele fabrici devenite ruine, si va afla unde se duc naibii indicatorii de productivitate la nivel de tara.

Se pierd undeva intre locul de fumat si toaleta din orice institutie de stat. Pentru ca nimic nu constipa mai tare decat o astfel de buda.

Si ce e greu de inteles, e ca in toate centrele comerciale din orasele mari e curat peste tot. Lucreaza tot romani, si nu sunt cu mult mai bine platiti.

 Si as mai avea un comentariu, legat de sistem. La cati vandali avem, daca ar primi toti pedeapsa sa faca macar o saptamana de munca in folos public, sa curete toaletele, sa spele pipi de prin colturile cladirilor publice, sa vopseasca, sa dea cu matura, si alte cele la fel... am convingerea sincera ca s-ar rezolva macar partial si problema educatiei lipsa, dar si un pic a costului curateniei... si cine stie, poate s-ar indrepta si indicatorul national de productivitate...

Cred sincer ca s-ar gandi de doua ori inainte sa strice ceva, ca ar putea fi pedeapsa lor sa repare acel ceva. Poate ma insel, dar s-ar putea ca orele alea de munca, in care sa repare ceva stricat, ar putea sa ii educe in a proteja lucruri, ca sa nu primeasca apoi ca pedeapsa sa repare.
 
La fel cum iar visez, cum visez ca orele de munca in folos public sa insemne si dat la lopata cand da zapada peste noi in fiecare an.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu