marți, 3 decembrie 2013

Happiness

Mi-am luat o jucarie noua, si asta m-a facut sa imi amintesc de o vorba pe care o tot repet, cum ca diferenta intre barbati si copii o da pretul jucariilor..

Pe chestia asta am cautat un articol pe care l-am scris acum vreo 10 ani,  pentru o revista reprezentativa pentru femei, in care tratam subiectul respectiv. Am gasit in schimb un alt articol, pe care il scrisesem tot atunci despre fericire, si cum m-a lovit si pe mine astenia sau anestezia Sarbatorilor, m-am gandit ca poate v-ar place sa il cititi, asa ca iata-l:


Totul a inceput intr-o simbata seara, cind amicii mei m-au anuntat ca imi vor face o vizita. Nu m-au intrebat daca am chef de musafiri, ci doar m-au anuntat ca ii voi avea. Asa ca dupa un scurt sumar al celor ce existau prin casa am ajuns la concluzia ca rezervele de bere, saratele si alune trebuiesc ajustate.

Am luat plasa si m-am dus la micul magazin cu de toate de la capatul strazii. In fata mea la coada, un tip tinerel, in salopeta de muncitor de constructii, semn ca tocmai se intorcea de la lucru, facea aceleasi cumparaturi de simbata seara. De plictiseala l-am urmarit. A cumparat citeva pliculete de cafea instant, apoi a cerut doua plicuri de capucino, un pachet de tigari, cu mentiunea “astazi dati-mi cartonate”, doua beri “din alea bune” si o ciocolata ieftina, dar care a facut sa straluceasca ochii pustoaicei adusa de mama in intimpinarea capului familiei. Acesta avea un zimbet timp si fericit pe toata fata, convins fiind ca toti vor aprecia festinul de simbata seara pe care tocmai il pregatea. De fapt toti trei afisau zimbete intinse pe toata fata, radiind de incintare. Oare ce ii face asa fericiti? Doua plicuri de cafea pe care eu ma feresc sa o cumpar? Sau doua beri pe care amicii mei le beau in mod constant? Sa fie tigarile cartonate sau ciocolata ieftina?

Sa cumpar acelasi lucru pentru musafirii mei in speranta ca ii voi vedeea zimbind la fel de fericiti? Nuuuu, nici nu ma gindesc ce ar putea sa iasa…

Am facut cumparaturile in conformitate cu lista mea, si apoi am asteptat sa imi vina musafirii. Am asteptat pina cind au depasit limita celor doua beri “aducatoare de fericire”, si apoi le-am povestit despre familia intilnita la pravalie, le-am povestit de fapt despre moacele tampe si pline de incintare pe care nici unul din ei nu le-au mai experimentat de foarte multa vreme, in ciuda vacantelor exotice, masinilor scumpe sau apartamentelor aranjate pe care le detineau. In comparatie cu cei trei de la magazin, amicii mei sunt niste bogatasi. Si cu toate astea…. nu imi amintesc sa ii fi vazut in ultima vreme zimbind sincer, nu imi amintesc sa ii fi vazut zimbind implinit, prin toti porii!

Si cind le-am spus asta… m-am vazut in ochii lor ca intr- oglinda. Si eu sunt la fel ca si ei.

Lansasem intrebarea … aduc banii fericirea?

In acel moment dat, una din fete a spus “NU, nici pomeneala!”, ne-am uitat mirati la ea, si curiosi… de unde atita vehementa? Stiam ca ea si partenerul ei au avut o viata cel putin interesanta, au fost casatoriti, au divortat, si apoi s-au impacat, sunt impreuna dar nu s-au mai casatorit. In fata unui intreg batalion de fete lungi cei doi s-au apucat sa ne spuna povestea lor, cea pe care o banuiam, dar pe care nici unul dintre ceilalti nu o stiam de fapt.

Si asa am aflat cum s-au cunoscut, s-au placut si au format un cuplu inca din studentie. Am aflat cum si-au inchiriat prima lor garsoniera, in care abia aveau loc sa se miste, cum se scotoceau in buzunare ca sa isi cumpere o pizza si o bere in doi, si cum nici ca le pasa, pentru ca erau fericiti sa se aibe unul pe celalat. Au povestit despre vacantele cu cortul, si fara posibilitati prea mari, au povestit despre primele lor reusite in cariera, cind se sarbatoreau fiecare pas inainte facut de vreunul dintre ei. Si povestea a continuat, am aflat cum a fost urcusul lor pe treptele carierei, cum au inceput sa apara banii, si garsoniera inchiriata s-a transformat intr-un apartament spatios pentru care nu mai plateau chirie, cum vacantele s-au mutat in locuri exotice, cum nu se mai vedeau decit in weekend, de multe ori nici atunci pentru ca se intimpla ca unul sau celalalt sa fie plecat in delegatii. Au povestit cum toata goana dupa cariera si bani i-a instrainat, i-a despartit… Au povestit despre cele sase luni in care au fost despartiti si le-a fost dor unul de celalalt, si cum intr-o seara el, s-a dus la ea si a invitat-o sa ia masa in vechea garsoniera in care se mutase de curind, si cum ea a fost cea mai fericita persoana din lume cind a primit invitatia.

Am intrebat din nou, aduc banii fericirea?

O intebare veche de cind lumea, si cu acelasi raspuns pe care refuzam sa il credem. Nu, banii nu aduc fericire. Banii aduc confort, aduc o stare aproximativa de siguranta pe termen scurt, dar nu pot cumpara fericire. Asta era concluzia la care ne ducea povestea lor.

Ok am spus, sa inteleg  ca in garsoniera lui ati baut doua beri la doza si o cafea la plic?

Pai… spun ei, nu prea. De fapt el pregatise o masa regeasca, cumparase o sampanie de top si pe masa, intre luminari plutea o orchidee intr-un bol.

Da, asta era. Ne nastem egali dar nu murim asa. Fiecare are fericirea lui. Prietenii mei nu renuntasera la cariera, si nici la bani, ci doar au invatat sa se inteleaga si sa accepte unul pe celalalt. Au invatat altceva, au invatat ca au nevoie de confortul cu care s-au obisnuit si pentru care trag din greu amindoi. Au invatat sa se respecte, si sa isi respecte drumul ales in viata.

Am dezbatut acest subiect toat noaptea, si cei doi au fost de acord cu parerea generala. Poate ca doua doze de bere si doua plicuri de cafea ne fac fericiti, dar nu ne-am nascut ca sa ne multumim cu doar atit. Vrem mai mult, dar e bine sa intelegem ca vrem acest mai mult impreuna. E bine sa intelegem ca in doi, greutatile se estompeaza.

Ideea e ca nu tebuie sa ne sacrificam confortul, atit timp cit inteligenta noasta ne ajuta sa traim mai bine, ar fi o prostie sa nu ne folosim de ea.

Da, muncitorul in constructii are partea lui de fericire, dar si fericirea nu consta intr-un weekend cu ceva mai multa indestulare. Fericirea depinde de modul in care fiecare dintre noi intelege sa respecte pe celalalt, meseria si drumul pe care l-a ales.

Oare e atit de greu sa constientizam asta?

Si deci aduc banii fericirea? Nu. Dar cui ii pasa?  De ce sa renuntam la confortul pe care il putem avea?

Banii au rostul lor. Trebuie sa invatam sa profitam de ei, de faptul ca suntem in stare sa ii cistigam. In acelasi timp, sa invatam sa nu confundam confortul cu fericire si sa ne bucuram de amindoua.

Succes!

 

 

2 comentarii:

  1. banii n-aduc fericirea...dar o intretin

    RăspundețiȘtergere
  2. Fericirea e subiectiva. Unii sunt fericiti daca beau un suc sau mananca o inghetata de la non-stop, iar altii sunt fericiti daca merg in vacanta in Hawaii.
    Mircea

    RăspundețiȘtergere