duminică, 10 noiembrie 2013

Inginerii ... se intoarce


Hmmm… dupa ce am recunoscut in postarea anterioara afinitatea la o anumita lege a lui Murphy, caracteristica inginerilor, care mai intai strica aparatul si abia apoi citesc instructiunile… sau care mai intai se strica pe ei … ei bine, apropiatii mei si-au amintit ca sunt un mare inginer, si ca nu e prima data cand imi ies micile inginerii…

Asa ca sa va spun cum am plecat la sedinta spre Polonia, si ca la aeroport, pe cand imi verificau cei de la control punga cu cosmetice, am realizat ca pasta de dinti e pe terminate.  Nici o problema, la escala din Munchen puteam foarte usor sa imi cumpar alta, asa ca m-am dus la farmacia din aeroport si mi-am luat o pasta de dinti. Am ales una in recipient mic, un brand cunoscut, de calatorie. Mi s-a parut un pic cam scumpa, dar na… eram in nevoie, asa ca am platit si gata.

Seara am folosit ce mai ramasese din tubul vechi, iar dimineata am deschis noul tub, proaspat cumparat. Cred ca stiti toti cum sunt gesturile celea aproape mecanice, cand nu stai sa gandesti prea mult ci urmezi rutina zilnica. Ei bine, o rutina ciudata in dimineata ceea, pentru ca dupa ce mi-am bagat periuta in gura, am realizat ca incep sa mi se inclesteze falcile si sa mi se lipeasca periuta de dinti, si maxilarele intre ele. Urma sa tin o prezentare si eu nu puteam sa mormai nici in romaneste, ori cei de acolo se bazau pe mine sa le explic toate cele in engleza.
Am avut o sclipire de inteligenta tardiva, cand mi-a picat fisa ca totusi am dat cam mult pe pasta ceea, asa ca am luat cutia de carton din gunoi, ca sa descopar ca in loc de pasta de dinti cumparasem pasta de lipit proteza dentara. Asta explica si de ce dantura mea dadea usor in albastru.
Marfa buna, nemteasca, nu s-a dus usor. M-am chinuit cu un set intreg de scobitori sa cioplesc dantura de mazga albastra. De baremi nu ma miram de ce erau toti fascinati de lucrarile mele dentare in timp ce imi tineam expozeul.

Si credeti ca m-am invatat minte?

Cum sunt mai tot timpul plecat in excursii de delegatii, si cum o mare parte din timp merg cu avionul, m-am obisnuit sa imi cumpar cosmetica in recipienti mici, care sa fie acceptati la trecerea pe la controlul aeroportului. Asa ca am un dulapior plin cu rezerve de pasta de dinti, deodorant, spuma de barbierit, etc.. toate in recipienti mici. Periodic, imi inlocuiesc rezervele ce urmeaza sa se termine cu ce aveam in acel dulapior, de multe ori insa faceam asta in dimineata de dinaintea plecarii. Asa s-a intamplat si in acest caz, cand dimineata, somnoros am luat o rezerva noua de deodorant.
Dupa vreo trei zile de folosire, mi s-a parut ca ceva nu e in regula cu mirosul deodorantului, prea aducea a lamaie, pe cand eu prefer deodorantele fara miros. Si cand am aruncat o privire spre recipient, si mi-a sarit in ochi cuvantul “scholl”, cunoscut mai ales pentru produsele de ingrijire a picioarelor…
Sa plang, sa rad... macar eram sigur ca nu fac bataturi la subtioara.

Aveti si voi inginerii dintre-astea?  Poate bagati niste comentarii cu cele pe care le considerati cele mai reusite…

3 comentarii:

  1. super ! nu am mai ras cu lacrimi de foarte mult timp ! multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nope!
    Inginerii adevarati nu gateste!
    Doar mananca. ;-)

    RăspundețiȘtergere