miercuri, 19 decembrie 2012

haute cuisine


Acum in aproape Ajun de Craciun, cu gandul pe de-o parte la mese imbelsugate, si cu mintea prinsa in traduceri nereusite, ma gandesc ca ar fi nimerit sa vorbesc despre mancare. Si cam care ar fi legatura ar intreba unii mai rautaciosi? Plecand de la zicala  “cate bordeie, atatea obicee”… s-ar putea sa fie interesanta o comparatie intre bordeiele celea...
Nu ma credeti? Ei bine, din nou revin la amintirile mele corporatiste, si v-as putea povesti despre o intalnire cu un coleg suedez, care a vrut sa manance ceva specific romanesc. L-am dus la restaurantul Miorita (parca asa se chema) si tot ce i-am dat ii era cunoscut de acasa. Cand la sarmale a inceput sa le spuna kol dolma, sau cam asa ceva, dupa ce ne-a omorat ca micii sunt turcesti si are si acasa, ca ciorba de burta e si in Polonia si in Suedia, ne venea sa il luam la poceala. Pana si mamaliga se transformase in polenta, si nici aia nu mai era specific romaneasca.
V-as putea povesti despre un britanic, mare amator de McDonalds, pe care dupa ce l-am dus pe Semenic la zapada, a vrut la McDonalds. De unde naiba sa scot McDonalds pe varful muntelui? Am sunat la ai mei, si am rugat pe distinsa doamna mama, sa bage niste chiftele ceva, sa semene cu hamburgerul. Ca in legile lui Murphy, ca m-am scos cu piftia, chit ca asta nu prea era in meniul McDonaldian. Desi, daca ar fi sa fiu cinstit pana la capat, dupa niste pahare de palinca nici nu prea a mai contat ce s-a mancat.
As putea la fel de bine sa va povestesc cum m-am facut terci cu ceva fructe prin China. Ne-au adus gazdele un bol cu ceva ciudatenii, si eu pofticios, m-am apucat de ele. M-a ajutat un coleg scotian cu care am impartit bolul. La un moment dat ma simteam al naibii de bine, ca s-a prins si unul dintre chinezi. Am aflat asadar ca bolul era pentru toti cei 12 participanti la sedinta, si ca recomandarea era sa mananc maxim 2-3 fructe,  pt ca … produc oarece euforie. Ei bine, confirm. Dupa ce am mancat ca in manele – adica fara numar – m-am prins pana si eu ca starea mea de bine n-avea nici o legatura cu turnura pe care o luase sedinta.
Dar cea mai cea a fost intalnirea cu gastronomia franceza. Eram la prima mea vizita in Franta, mai precis in Bordeaux, si oaspetii locali au organizat o cina intr-un restaurant ce se mandrea cu legatura lui cu o firma producatoare de cauciucuri.  Cred ca Michelin... ca Durex e pe alt segment.
Ei bine, paralel cu limba lui Voltaire, am cam dat din cap la tot ce ma imbia “le garcon”. Si am primit o farfurie imensa, in care trona un cub de carne, cam cruda dupa parerea mea. I-am explicat omului ca la noi la Romania carnea se gateste inca de dupa Neanderthal, si ca am descoperit focul din antichitate, asa ca sa mai faca un drum spre gratar, si sa mai arate cubul cela de carne pe la foc.
Cu cine sa te intelegi, a venit garcon-ul cu carnea la fel. Eu ca in banc, ii explicam omului ca nu se poate asa ceva, uite vitelul imi mananca salata, e viu in farfurie, sa il mai duca la foc, dar sa il tina acolo, ca asta fuge si de aia nu apuca sa se prajeasca. Pleaca baiatul, si se intoarce cu “le chef”. Chef era suparat foc si para pe idiotul care ii jigneste abilitatile de bucatar in arta culinara. Aia era o super delicatesa, el s-a straduit personal cu ea, friptura este magnifique, asa ca sa fac bine s-o mananc, pana nu imi da si un linguroi dupa ceafa. M-am abtinut la timp sa comentez ceva despre customer care-ul frantuzesc, pentru ca am remarcat ditai linguroiul de lemn pe care il agita le chef in mana.
M-am apucat sa tai in carnea ceea, si parca auzeam vaca mugind la mine. Era nu in sange, tasnea de parca i-am atins o artera ceva. Cu noduri m-am apucat de fatetele laterale ale cubului, ca pareau macar ca si-ar fi schimbat putin culoarea. Ce mai… imi venea sa plang, dar am mancat. Incepusem sa imi fac si curaj ca deh, e delicatesa, ar trebui sa ma invat cu chestii din astea de top, taranul din mine.
A trecut episodul, m-am ferit sa mai iau ceva, mai ales ca nu prea ma imbia nimic nici de pe la vecini prin farfurii. Am ajuns asadar la episodul desert. Si din ala am decis ca vreau. Prajitura e prajitura, ce surprize putea sa mai aibe.

Vine le garcon, si baga ceva de genul “mesieur, desert?”
”oui”ma bag eu in seama
“fromage mesieur”
“merci”raspund eu fara sa am habar ce am comandat.
Dracu’ s-a gandit ca astia mananca branza la desert, si ca fromage aia inseamna. Bai da’ce branza! Cu spray omori muste, tzantzari, cu branza lu’ aia omori un cal! Puturosenia pamantului, batea si ciorapii de ii lipeam pe tavan in armata! Si cadea mucegaiul din ea, igrasia de pe lume, nu mai vazusem asa ceva. Pana la episodul ala, Camembertul fusese cea mai tare chestie in materie de branza cu inflorituri. Zero barat, ca branza de la masa ceea cred ca avea si matasea broastei in ea.

As fi schimbat comanda – ma prinsesem intre timp ce e crème broule, dar mi-era frica sa nu vina iar le chef din bucatarie sa imi traga polonice pe spinare ca nu ii apreciez delicatesele. A mai trecut o data sa se gratuleze cu unii pe acolo si deja ma scapam pe mine ca vine sa ma bata.
Asa ca am inghitit in sec, si am inceput sa pigulesc prin farfurie, alegeam branza de mucegai, mancam si lacrimam. Am dat in alcoolism de vin numai de la cate ori mi-am clatit gura cu Cabernet. Ca la nebunii aia a fost mai ieftin sa luam vin decat apa, costa Evianul cat doua carafe de vin.

Si daca va vine sa zambiti, sa stiti ca eu n-am mancat doua zile dupa aia.
Poate sa spuna cineva ca nu m-am pierdut la traducere? Ca eram tolomac atunci, si nu as vrea sa comentez, dar azi as bate eu pe cineva doar ca sa mai ajung o data la restaurantul ala.  Ca deh, intre timp a invatat si needucatul si neplimbatul din mine ce e aia bucatarie. 
Ma jur, m-am apucat chiar si sa gatesc… dar aici vorbim deja de alte povesti…

marți, 18 decembrie 2012

distorsiuni


Ce mult inseamna propriile perceptii si paradigme atunci cand decriptam un mesaj, nu credeti?
Cam la fel ca in bancul in care un tip era la amanta si chiar atunci ii vine la respectiva sotul. Tipa pe faza il intampina pe sot cu cosul de gunoi in mana si il trimite sa il goleasca, timp in care amantul se furiseaza din apartament. Si frumoasa si desteapta gandeste omul.

Ajuns acasa, sotia il asteapta cu cosul de gunoi in mana si evident, il trimite sa il goleasca. In timp ce se indrepta spre ghena, omul nostru gandeste … si urata si enervanta.
Imaginati-va ca ajungeti dimineata la servici, si imediat dupa va intalniti pe coridor cu o persoana pe care va face placere sa o intalniti – ii dati Buna dimineata! dar nu primiti nici un raspuns inapoi. Tentatia este sa gandim “poate nu m-a auzit”, apoi cativa metri mai incolo intalniti o persoana pe care ati prefera de fapt sa o evitati. Din nou Buna dimineata! si din nou fara raspuns, caz in care de obicei luam foc la ideea ca nu ni s-a raspuns la salut.

Ca in bancul cu amantul, cele doua persoane s-au purtat la fel fata de noi, diferenta vine din faptul ca in timp ce uneia ii mai dam o sansa, si ii gasim scuze, pe cealalta o etichetam fara mila.
V-ati gandit vreodata ca aceste perceptii si paradigme care ne urmaresc pot veni din zone culturale, sau din experiente diferite?

Ei bine, va pot povesti o istoriara interesanta cu un fost coleg care avea obiceiul de a uita telefonul pe masa in birou in timp ce bantuia prin firma. Sotia lui l-a sunat intr-o zi in draci – era ceva urgenta – si la un moment dat, enervata deja de sunetul aparatului, o colega britanica a raspuns si a comentat ceva de genul “he is on tha bath, gonna tell him to call you back”. Va puteti imagina cu ce viteza a venit sotia colegului in biroul nostru (si ea colega cu noi in firma) ca sa verifice ce si cum cu sotul ei?
Ei bine, va pot povesti si o patanie al carei protagonist am fost fara voie. Maica-mea a tot incercat sa dea de mine, si pana la urma a sunat un telefon de centrala, si a dat de o colega de-a mea. Colega, foarte relaxata i-a spus doamnei ceva in genul “nu e aici, si-a luat halatul si papucii,  probabil bantuie prin linia de fabricatie”. He he, pentru cine a lucrat in Solectron, sau in orice firma de electronica, e un raspuns firesc – toti stiu de nevoia echipamentului de protectie ESD (electrostatic discharge), compus dintr-un halat cu insertii de fire metalice si slapi cu insertii de carbon in talpa, care te ajutau sa te descarci electrostatic. Pentru maica-mea a fost o nebunie – oare ce face fiu-sau in halat si papuci prin fabrica, cum sa umble el asa pe acolo (pentru ca evident, gandea ca umblu pregatit de dus, in halat si papuci de baie).
Si daca mai pui ca asta se intampla la putin timp dupa ce la intrebarea “dar ce faci mai mama tu la firma aia” fiind incapabil sa dau un raspuns care sa explice ce tot butonez la calculator, am dat-o pe aia cu citesc si scriu mailuri, si vorbesc la telefon.  “Aha! Si te si platesc pentru chestia asta?”. Si am descoperit ca nici nu sunt singurul care avea o problema sa explice acasa ce naiba face pentru corporatie.

luni, 17 decembrie 2012

corporateza

Ma distram si eu pe vremuri de fotbalistii care plecati in Italia nu mai stiau sa vorbeasca limba natala, si o poceau si o stalceau in fel si chip, evident cu o gramada de insertii din noua limba.

Mi-am vizitat prietenii din Germania la putin timp dupa revolutie, ca sa descopar ca “mi-ai beshteluit si mie tzoacla la Neckerman?” se traducea cu “mi-ai comandat si mie bicicleta …”.
Sa clarificam -   bestellen = comanda, ca tzoacla stie orice resitean ca inseamna bicicleta.
Si evident ca vedem ca de obicei paiul din ochiul expatriatului roman, fara sa vedem barna celor ramasi acasa si virusati de vorbitorii de engleza care ne-au devenit colegi in ultima vreme, gratie multinationalelor si corporatiilor de jur imprejur. Asa ca s-a nascut o noua limba, pe care prefer sa o numesc corporateza (un mic plagiat dupa afacereza din clipurile celor de la Money Channel).

O limba noua, plina de insertii de romgleza, care mai de care mai interesante. Si pe care, daca lucrezi intr-o corporatie, nu ai nici o problema sa o intelegi, sa o, si evident sa o dezvolti.
Asa ca pot sa va mai povestesc inca o data despre cursa cu taximetristul,  care si-a innodat urechile la comentarii de tip “ai cerut ma PiO la customer”, “da ma, dar nu mi-o dat, tre sa cancelam shipmentul de maine”, “ce naiba are, ca suntem in demand, iara a gresit forecastul? Ca e nasol, am incarcat si MRP-ul dupa forecastul lor”… Dupa ce mi-au coborat colegii, taximetristul  mirat m-a intrebat ceva in genul “din ce tara sunteti, ca ati invatat destul de multe cuvinte in romaneste”.
Da, din tara romaneasca, da’nu se prea vede nu?
Asta era cu niste ani in urma, ca intre timp s-au invatat si taximetristii si toata lumea cu limba de lemn corporate. Cu toate astea, aveti sanse mari sa dati si peste unii care nu s-au molipsit inca de corporateza, si care sa nu inteleaga nimic.
Se mai poate si altfel, sa uiti de tot de limba romana, si sub imperiul stresului de a traduce non stop in engleza, sa ajungi sa vorbesti doar engleza/corporateza. Am patit-o. Dupa o saptamana plina de sedinte in engleza, ajuns vineri seara acasa m-am oprit la magazinutul de la coltul blocului pentru ceva cumparaturi. Fara sa realizez am discutat cu vanzatoarea doar in engleza. Saraca, foarte amabila s-a chinuit sa ma serveasca, si sa imi raspunda tot in engleza. Asta pana cand mi-a sunat telefonul, si la momentul in care apelantul mi-a vorbit romaneste, am comutat automat pe limba natala. Spre stupoarea vanzatoarei care nu intelegea de ce naiba  o chinui pe ea in engleza. Spre stupoarea mea, pentru ca nu intelegeam stupoarea ei. Cu greu m-am lasat convins de biata fata ca am vorbit cu ea doar in engleza, pentru ca nu imi venea sa cred cat pot fi de stupid.
Cei din povestea mea nu au avut nici o vina ca s-au lovit de corporate people, care ori prefera engleza, ori vorbesc corporateza, si care merg la o gramada de traininguri despre comunicare.
Din care traininguri se pare ca nu au priceput nimic, pentru ca de aia codeaza mesajele lor atat de complicat de nu le mai poate nimeni traduce. Asa ca aveti grija cum codati mesajul pe care il transmiteti, pentru ca la destinatie s-ar putea sa va loviti de un decodor cu soft ne-upgradat.

Si acum va las.. am un conf call, si sunt owner pe el…

marți, 11 decembrie 2012

out of office


Poate una din cele mai practice aplicatii la orice casuta de e-mail este raspunsul de “out of office”. Un mesaj folositor si pragmatic, care sa spuna celor ce ne trimit mesaje pe posta electronica de faptul ca o perioada de vreme nu le putem raspunde, si ca atare ori au rabdare, ori se adreseaza in alta parte. Echivalentul robotului telefonic care preia mesajul.

Problema apare in momentul in care o cultura corporate – din plin familiarizata cu celebrul mesaj – se loveste cu antreprenoriatul local, care are asteptari foarte clare de la destinatarul oricarui mesaj – daca il sun pe unul cu telefon mobil, inseamna ca il are la el, deci imi poate raspunde, iar daca nu imi raspunde am instantaneu nervii foarte nervosi pentru ca nu ma trateaza cu respectul cuvenit.  Pe plaiurile mioritice preferam sa raspundem la mobil, oricat ar fi de nepoliticos fata de interolcutorii fizici, pentru ca in anumite cazuri e mai mica beleaua sa raspunzi si sa setezi niste asteptari celuilalt – gen sunt in sedinta, te sun in juma’ de ora, decat sa ignori telefonul ce suna.
Ei bine, dar cand esti departe de calculatorul pe care ai instalat mailul e putin mai complicat sa raspunzi in secunda doi (chit ca azi cu puzderia de smart phone care pot lua si mailuri devine din ce in ce mai dificil sa nu stai conectat permanent).
Dar.. ca sa nu ma lungesc cu introducerea va reproduc discutia.

Mesajul initial:

zzzz <zzz@yahoo.com>
07/24/2011 09:20 AM
 
To
xxxESCU@xxx.ro
cc
 
Subject
  Masina cu frig
 
 
 
 
Buna ziua . Am nevoie de o masina frigo urgent pentru transport oua Timisoara-Brasov.Daca ma puteti ajuta , va rog sa ma contactati .Multumesc .  zzz 07….

Urmat de … out of office

From: xxxESCU@fmlogistic.ro <xxxESCU@fmlogistic.ro>
Subject: xxxESCU is out of the office.
To: zzz@yahoo.com
Date: Thursday, July 21, 2011, 1:01 PM

I will be out of the office starting 07/16/2011 and will not return until 07/25/2011.

Si continuarea epica:

zzzz <zzz@yahoo.com>
07/24/2011 09:20 AM
 
To
xxxESCU@xxx.ro
cc
 
Subject
Re: xxxESCU is out of the office.
 
 
 
 
Citesti in romana si raspunzi in engleza ?hmmmm interesting... Si oricum nu mi-ai raspuns intrebarii mele.Ai sau nu ai masina ptr Brasov? Understand?

Schimbul de mesaje a facut inconjurul biroului, in mod cert a fost trimis si spre alti prieteni, iar acum il postez mai mult decat public.

Si totusi omul are nevoie de un raspuns, si cu riscul de a imi supara macar un coleg, ceva lipseste din mesaj – nu seteaza niste asteptari, ceva in genul vezi mai ca iti raspund dupa 25 ale lunii, in lipsa, adreseaza-te la xyz.

De ce mi-am amintit de acest dialog, ei bine pentru ca astazi am primit un mail de tip
 
From: xxx@xx.com <xxx@xx.com>
Subject: OOO
To: colteanu@fmlogistic.ro
Date: Tuesday, December 11, 2012, 1:01 PM

I’m OOO until 17/12/2012.

Serios?
Dupa ce m-am distrat de replica de mai sus, aveti idee cat de tentant mi-a fost s-o folosesc?
Si totusi m-am oprit, pentru ca as fi devenit probabil subiect de glumite in alta parte.
Deh.. Comunicare humanum est...

luni, 10 decembrie 2012

to the airport


Jobul curent ma face sa calatoresc destul de frecvent catre o anumita destinatie – Bucuresti, si cum la ora asta transportul cu avionul a devenit rezonabil si convenabil – cat o mai ramane asa – evident ca profit si eu de acest maret ajutor tehnologic. Totul frumos, curat, rapid si aliniat cu cerintele secolului XXI … pana ajungi in gara. Aerogara…
Unde, ne amintim ca tara noastra are dificultati de ordin cultural in ceea ce inseamna aliniere la secolul in care ne aflam.
O prima distractie este gara. Da, da, chiar gara, nu aerogara. Habar n-am ce i-a facut pe oficialii nostri sa insiste sa lege Bucurestiul de Aeroport (hai sa nu ii mai spun aerogara, ca se confunda) prin linia de cale ferata, dar banuiesc ca a fost vorba de vreo cerinta europeana sau de alt tip de a oferi acces la transport in comun de tip linie ferata, de orice fel ar fi ea. Nu mai stiu daca a ramas ghidusia in functie, dar cert este ca legatura se facea de tip – iei autobuzul din aeroport, te transferi la gara Balotesti, unde iti muti fain frumos bagajele in tren, cu care in cele din urma ajungi in Gara de Nord in Bucuresti.

Aceeasi destinatie se poate obtine cu linia 780 de autobuze din aeroport (cred ca am nimerit numarul). Fara trambalare suplimentara..
Sa fie vreo pierdere la traducere, unde s-a fortat putin nota? Probabil ca da. Mai prost ca asa cum suna mesajul din aeroport, parea ca linia de tren chiar pleaca din aeroport (ca in tarile cu alt nivel de civilizatie) si destul de multi creduli s-au fript. Ca sa intelegeti, coborau in plina parloaga  iar daca bagajele erau ceva mai mari, le tarau prin praf, pana sareau rotile la trolere.

Acuma, trecand peste comentariul dintr-o reclama la o linie aeriana ce trona pe o pasarela in aeroport, si care nu mintea deloc spunand ceva de genul “cu noi ajungi mai repede la Londra, decat poti ajunge de aici in centrul Bucurestiului” … se presupune ca  uneori vrei sa fii mai cu fite, si in loc de autobuz/tren sa vrei un taxi.
Alta poveste manageriala cu aroma de suburbie orientala… Caci daca vrei taxi trebuie sa iei unul acreditat, care costa 3.5ron/km fata de 1.39 ron/km un taxi normal de Bucuresti…  De ce? Intrebi nedumerit… Pentru ca pentru linistea voastra (a pasagerilor) si buzunarul nostru (habar n-am al cui) aceste taxiuri sunt singurele omologate sa va care la capitala. Chiar si celor cu fite li se pare ca sunt luati de fraieri la asa o oferta, si cam una e sa ai fite, si alta sa fi catalogat de prost.
Ei bine, ideea e ca poporul calator cu avionul nu prea a fost dispus sa accepte aranjamentul  si a gasit de-a lungul timpului tot felul de portite in ideea de a lua un taxi ieftin, de la o firma suficient de buna ca sa activeze in oras, dar insuficient de rezonabila ca sa fie acceptata in aeroport.

O parte din nedumerirea mea vine din legatura cu UE pentru ca recomandarile Uniunii indica sa scadem emisiile de CO2, ca atare, daca tot vine omul cu taxi la aeroport ca sa urce in avion, de ce sa nu lasi taxi sa plece de la aeroport cu un altul care doar ce a coborat din avion. Iaca, asa optimizezi traficul si scazi consumul de combustibil (in ideea in care cei acreditati oricum vin in gol ca sa plece in plin, ca sunt putini care accepta sa le dea in oras 3.5 ca sa vina la aeroport).
O alta nedumerire vine de la efectul pe care l-a avut o crima intamplata nu de mult in zona ceea. Pentru cine nu a aflat, o turista japoneza a fost omorata dupa ce un taximetrist pirat a luat-o din aeroport si a facut cu ea ce l-a dus pe el capul. Ca efect al crimei, s-au inasprit controalele asupra taximetristilor acreditati la firmele de profil din Bucuresti, care duceau pasageri la aeroport.

Un intreg balamuc, nu te mai ducea nici un taxi la aeroport din cauza hartuielii la care erau supusi de politisti. O chestie cu fundul in sus pe care iar nu am inteles-o – adica in loc sa lasi firmele clasice sa vina la aeroport, si isi faca concurenta corect, impui o anumita prezenta scumpa care genereaza piraterie.
Apoi, din cauza piratilor ii verifici tot pe cei cu masini marcate corespunzator ( ca pe alea nemarcate de unde sa stii ca fac taxi pirat). Pe de alta parte, astia cu preturi mici ar face neatractiva pirateria, pe de-o parte pentru ca la sumele lor ii cam parasc repede pe pirati la autoritati, pe de alta parte ca nici piratilor nu li s-ar justifica sa se riste pe venituri asa mici.
Se pare ca logica mea e stramba si schioapata rau, pentru ca in realitatea romaneasca, de fiecare data cand chem un taxi sa ma ia din aeroport, trebuie sa ma comport ca un infractor, si sa sar in masina ceea aproape din mers sub presiunea unor agenti de paza, iar mai nou a unor politisti in uniforma care fluiera ca la galerie la fotbal.

Normal la un sistem nefunctional s-ar justifica niste corectii care sa il faca functional – adica sa aibe logica si sa fie acceptat de majoritatea. La noi, corectia a blocat si urma de functionalitate care mai exista. Si asta pentru ca ma indoiesc ca cineva a vrut sa rezolve problema, dar sunt convins ca s-a folosit de tragedie pentru a isi justifica schema…
De data asta pare ca a fost intentionat tradus gresit…

joi, 6 decembrie 2012

... de paza


Am ajuns sa vorbesc despre paza, pentru ca pare cea mai infloritoare afacere din Romania. De cate ori ies in oras vad cate o masina noua proaspat branduita cu ceva in genul “bla bla security” sau “tra la la protection”. Sunt mult mai multi decat politia, si in curand mai multi paznici decat populatie pietonala. O perceptie dusa la absurd, dar pe bune… uitati-va si voi…

Daca sunt asa de multi inseamna ca e nevoie de ei, ca au joburi si business asigurate, deci oamenii trebuiesc paziti, si nu de politie. Cum care politie, baietii aia imbracati in albastru, dublati de mascati si care apar in dacia logan scumpa cu girofar rosu-albastru.

E drept ca apar la locul furtului, intreaba daca suspectezi pe cineva, si pleaca abia dupa ce te fac vinovat ca nu ti-ai pus lacat mai mare la usa, si evident ca nu ti-ai angajat paznic de la “bla bla security”. Ii mai si incurci cu prostiile tale, ca ei oricum sunt ocupati, si frustrati pentru ca in rarele momente cand prind cate un infractor, vine procurorul si il lasa sa scape…

Deci iti faci abonament la firma de paza, apare un tip imbracat intr-o armura de plastic, de seamana asa cu un gandac cosmic si robotizat, si se plaseaza strategic intr-o masina de asalt la colt de strada, sau la intersectia cea mai apropiata, unde incepe sa se plictiseasca din greu.

Ok, dar e neeficient economic sa vina robocopul doar pentru mine, nu? Da, dar nu vine doar pentru mine, pentru ca se pare ca au fost mai multi calcati de hoti, si toti si-au luat abonament sa fie paziti, si apoi din mai multe taxe s-a justificat sa puna paznic la cartier… De ce oare imi suna asta a taxa de protectie? Si daca e asa, ma simt frustrat! Pentru ca trebuia sa imi dea si un abtibild de tampon, sa imi pun si eu pe masina “protejat de mafia”.

Bine, bine, sunt rautacisme de-ale mele (ca sa citez o mahalagioaica in viata).

Acum ca am stabilit ca fiecare cu taxa lui, si ca politia are alte treburi decat sa stea sa verifice daca mi-am luat yala noua si alarma la casa, sa ne indreptam spre domeniul public. Mai precis, ma refer la autostrad, specific vorbind la A1 ca pe ea circul mai des. Din loc in loc, masini cu niste baieti echipati ca niste martieni, care se plictisesc de zor, aparent pazind autostrada. Ca sa nu o fure cineva. Adevarul ca se fura tovarasi! Cum nu esti atent, cum dispar protectiile metalice, semnele de circulatie, etc, cred ca si bitumul ar dispare daca am lasa pe cei cu imaginatie sa si-o desfasoare.

Acuma, ca dispar reflectorizantele de pe sosea… e si greu sa iti dai seama cine le-a luat, pentru ca nu se vad, lumineaza doar noaptea si in contact cu lumina. La fel si morcovii ceia ce marcheaza limita de sosea, pentru ca nu poti sa spui cu exactitate care morcovel a ajuns pe care caruta din sat.

Si totusi, baietii astia, care stau din x in y kilometri mi se par inutili, pentru ca intre zonele in care casca ei de zor, mijind din cand in cand ochii la ce masini si-a mai luat participantul la trafic de pe A1, ar putea jmecherii locali sa plece chiar si cu bitumul.

Uite, desi ma enerveaza la culme pentru ca ma tot prind si ma amendeaza, macar apreciez ce fac austriecii. Baietii lor au primit voie de la guvern sa isi puna radare pe masini nemarcate, si sa prinda vitezomani. Pe chestia asta patruleaza, adica se misca, adica au o sansa in plus sa prinda pe vreunul ce face tampenii, desi pare ca la ei nu se fura autostrada. Sau poate de aia nu se fura…

Chiar si asa, mi se pare din nou o chestie pierduta la traducere. Nu de alta, dar mi se pare mult mai simplu sa il cauti pe beneficiarul elementelor de autostrada furate, si sa il pedepsesti exemplar – pentru ca furtul de autostrada, la fel ca si cel de cale ferata, poate fi incadrat juridic mult mai grav decat o simpla ciordeala – e vorba de siguranta nationala, si de ce nu chiar terorism. Credeti ca glumesc? Atunci imaginati-va ce-ar insemna sa fiti intr-un tren care deraiaza si produce pagube mai ales in zona de vieti omenesti din cauza ca un tembel a furat sina ca sa o duca la fier vechi? Cu ce ar fi mai diferit decat o bomba intr-un vagon?

Dar un accident in lant pe autostrada din cauza ca au disparut elementele de siguranta, cu ce ar fi diferit fata de un atac indus?

Dar ma opresc aici, pentru ca in stupizenia mea, tocmai eram pe punctul de a demola economia nationala. Baietii astia doar primesc salarii si cresc consumul, deci… fac bine unui proces economic judicios pus la punct. Daca tot ne place sa lenevim, macar sa fim platiti pentru orice tip care casca pe marginea drumului. Din aceeasi bani din care se plateste si politia. Sa ne intelegem, autostrada e bun public si se plateste din banii publici. Sa nu va mirati doar ca nu mai ajung banii de pensii…pensionarii sa faca bine si sa se angajeze la pazit ceva.

marți, 4 decembrie 2012

walk the talk


In trei situatii diferite, dar extrem de asemanatoare ca si mesaj final m-a distrat sa observ leadeshipul aplicat de catre maretii sefi ce ne conduceau. Intr-unul din cazuri, angajatii se chinuiau sa supravietuiasca cu salariul amputat la 75% din valoare, in ceea ce se numea somaj tehnic. In acest timp, desi nu erau comenzi si nu se gaseau bani pentru salarii, biroul directorului general a fost supus unui amplu proces de imbunatatire si infrumusetare – a primit termopane, mocheta noua, etc. Poate ca era vorba de alt buget, poate ca nu insemnau prea mult in economia generala, dar daca e sa te pui in locul celui care nu avea destui bani ca sa isi plateasca facturile (si care muncea intr-un birou sordid cu mobilier vechi si podea acoperita de linoleum) miscarea directorului aducea a blasfemie.

Cam la fel si intr-o mare corporatie unde unui mare numar al angajatilor li s-au inghetat salariile, iar un alt numar semnificativ de angajati au fost disponibilizati in numele controlului costurilor, si a perioadei nefaste pe care o traversa filiala locala. Angajatii primeau in fiecare zi cate o veste proasta despre scaderea nivelului de business, scaderea profitului, ba chiar pierderile inregistrate de filiala si problemele mari financiare resimtite de site.

In plin proces de comunicare a vestilor proaste, managerul general s-a gandit sa isi upgradeze masina… pentru ca volkswagenul vechi de 3 ani nu mai era bun, omul a trecut la un audi nou plin de extrase si fite. Adica la el nu se aplica stransul curelei?

Dar cea mai tare miscare mi se pare totusi cea in care directorul general a ajuns la concluzia ca are nevoie de mai mult spatiu pentru el si secretara sa. Iar cel mai simplu mod de a obtine acest spatiu a fost sa comande doua containere de birouri, pe care le-a amplasat intr-un colt de curte, si in care a mutat 4 angajati. Ca sa ajunga la toaleta sau cantina cei patru din container bateau drumul spre cladirea de birouri unde intalneau ori mutrele compatimitoare ale unora din colegi, ori rictusul unui zambet superior al celor ce faceau misto de ei.

Te mai miri ca oamenii se frustreaza si incep sa se gandeasca la miscari sindicale, si alte forme de protest?

In toate cazurile de mai sus, angajatii participau din greu la traininguri de team building si leadership, unde li se predica “lead by example”. Dar desi e de preferat  “sa faci ce zice popa, nu ce face popa”, ca si in cazul gainii care are amandoua picioarele egale, mai ales stangul…

Am fost parte din publicul celor indignati, iar in cel din urma exemplu am avut chiar si o discutie cu seful. Acesta mi-a explicat ca el si-a negociat un anume minim confort cand a luat jobul, si ca nu intelege de ce sa renunte la acest confort. Chiar asa cine naiba ma cred eu ca sa comentez. Imi pot eventual aminti de ceea ce predic la cursul de negocieri unde citez un tip destept  (banuiesc ca Edison) care spunea “ca in viata primesti ce negociezi, si nu ceea ce crezi ca meriti”.

duminică, 2 decembrie 2012

maidanezi


Printre altele, jobul meu presupune si participarea la tot felul de sindrofii, asa ca doar ce am fost implicat intr-un astfel de eveniment. Un eveniment organizat cu mult fast intr-o locatie in centrul Bucurestiului, la doi pasi de vestita casa a poporului. Dar nu despre evenimentul in sine vroiam sa povestesc ci.. despre o boala mai veche si aparent incurabila pe care pare ca o avem. Pentru ca am iesit de la eveniment, si in incercarea mea de a ajunge la un taxi, am fost obstructionat de o haita de vreo 12 maidanezi. Ma latrau in draci sub privirile nepasatoare ale celorlalti trecatori care se fereau de haita cum puteau. Mai toti aveau priviri blazate, semn ca desi nu le convine, s-au obisnuit cu situatia si ca au cedat lupta cu mizeria. Trecatorii, nu maidanezii…

Nu imi venea sa cred ca sunt pe punctul de a fi muscat de caini vagabonzi in mijlocul orasului, intr-o zona foarte circulata. Ma uitam cu disperare la taximestrist si in vacarmul latraturilor strigam pe sofer sa vina sa ma salveze.  Omul cela imi facea semn sa vin eu la el si imi arata ca la coltul strazii se afla un echipaj de politie, si deci nu se risca sa calce linia continua.

Am realizat in ce comedie noir intrasem. Probabil ca necunoscand zona am calcat pe spatiul bietilor catelusi, si s-or fi simtit amenintati. Potaile celea aveau oricum mai multe drepturi decat mine si democratia era clar in favoarea lor. Puteau fi oricat de agresive, pentru ca nu le putea aresta sau amenda nimeni. Daca eu as fi fost pregatit cu vreo arma si le-as fi facut ceva, riscam sa intru in conflict cu cei care iubesc mai mult cainii decat oamenii, si as fi avut alte probleme. Potentialul salvator era blocat de niste tipi aflati intr-o masina pe care scria “Siguranta si incredere”si banuiesc ca deoarece se aflau in siguranta, cu incredere ca se distrau beleaua mea. Dar de aia nici nu le trecea prin cap sa intervina – nu era jobul lor sa salveze un amarat de pieton, eventual sa il amendeze daca trece strada prin loc nepermis. Sau sa il agate pe soferul care ar fi avut tupeul sa calce linia continua. Si CULMEA e ca cei doi sunt platiti din taxele si impozitele pe care eu si nu potaile le platesc la stat. Chiar si potaile sunt protejate tot cu ajutorul acelorasi taxe pe care eu le platesc la stat.

Nu stiu cum naiba toate astea se intampla sub umbrela unei asa zise legislatii europene. Eu insist sa cred ca la noi exista o pierdere la traducere pe undeva, nu de alta, dar am avut de mers vreo 10 km pe jos intre doua localitati in Austria si nici picior de potaie. Nu am vazut grivei la liber nici in Viena, nici la Bordeaux, nici in Munchen si nici la Amsterdam. Si lista poate fi mai lunga, cu orase din aceasi Uniune Europeana, care se ghideaza aparent dupa aceleasi reguli..

Atunci ce e diferit la noi? De ce la noi apar in permanenta la stiri copii, femei sau chiar straini in vizita agresati, muscati sau chiar omorati de maidanezii la liber? Si maidanezii raman in continuare la liber..

E o intrebare retorica evident. SI oricum, maidanezii pot fi chiar simpatici uneori. Stati sa va povestesc si cum.

Pe vremea cand activam in Solectron, acel “large american corporation, one of the best contract electronic manufacturer” eram destul de des expus vizitelor unor clienti sau colegi occidentali. Intr-una din astfel de vizite, oamenii au intarziat putin prin fata fabricii, suficient ca vreo doi din asa numitii comunitari (ce salasuiesc la poarta oricarei firme din tara n oastra) sa le dea tarcoale. Nu i-au latrat, nu i-au agresat, doar s-au uitat rugator in ochii lor, cersind ceva de mancare. Nu era cea mai buna poza de intrare, dar cum toti s-au facut ca ploua, am preferat sa stau in banca mea. I-am condus pe distinsii oaspeti (doi dintre ei fiind vice-presedinti la alte corporatii) in sala de sedinte, m-am ocupat de confortul lor – vezi partea cu apa, cafea suc si alte fursecuri, apoi am inceput sa imi tin prezentarea.

O chestie ciudata se intampla in timpul prezentarii, in sensul ca astia erau din ce in ce mai agitati, si le tot umblau mainile pe sub masa. Ca sa realizez dupa un timp ca se scarpinau de zor. Ii mancau purecii… la propriu. Intr-o prima faza am paralizat, eu incercam sa le spun astora ce super job facem noi in fabrica, ce super calitate, curatenie si alte cele, si pe astia ii mancau purecii luati de pe cotarlele din fata receptiei principale. Da’ necuratu’ i-a pus sa se apropie de javrele celea?

Apoi, daca eu nu puteam scapa de haita ceea, din cauza unei legislatii aparent europene, pai atunci sa sufere si ei de legea ceea..

Si totusi, am dubii ca legea e tradusa corect sau aplicata pe aceleasi principii ca pe alte meleaguri. Pentru ca dupa ce am plecat din electronica pentru a face logistica, am descoperit ca sunt proceduri foarte riguroase care trateaza “pest controlul”. Ca sa ma intelegeti, numaram inclusiv fluturii care se prind in capcane cu feromoni, ca sa ne asiguram ca nu se infesteaza marfa. Nu mai vorbim de pasarele care au interdictie de zbor ca sa nu ne bombardeze cu salmonela, de soricei care au interdictie de trecere pentru o gramada de alte probleme pe care le pot cauza, si evident… nu au voie nici bietii maidanezi, catelusi sau alte javre, desi mirosul de mancare pentru animale ii atrage in draci. Si daca au interdictie, de unde tot apar?

Probabil ca in postarea asta imi urc in cap pe aparatorii drepturilor bietilor prieteni ai omului, dar sunt sigur ca ma bazez pe sprijinul celor care au facut o data in viata vaccin antitetanos si antirabic, ca multumire pentru afectiunea lasata de un prietenos catelus comunitar, cel mai mare prieten al omului.