duminică, 2 decembrie 2012

maidanezi


Printre altele, jobul meu presupune si participarea la tot felul de sindrofii, asa ca doar ce am fost implicat intr-un astfel de eveniment. Un eveniment organizat cu mult fast intr-o locatie in centrul Bucurestiului, la doi pasi de vestita casa a poporului. Dar nu despre evenimentul in sine vroiam sa povestesc ci.. despre o boala mai veche si aparent incurabila pe care pare ca o avem. Pentru ca am iesit de la eveniment, si in incercarea mea de a ajunge la un taxi, am fost obstructionat de o haita de vreo 12 maidanezi. Ma latrau in draci sub privirile nepasatoare ale celorlalti trecatori care se fereau de haita cum puteau. Mai toti aveau priviri blazate, semn ca desi nu le convine, s-au obisnuit cu situatia si ca au cedat lupta cu mizeria. Trecatorii, nu maidanezii…

Nu imi venea sa cred ca sunt pe punctul de a fi muscat de caini vagabonzi in mijlocul orasului, intr-o zona foarte circulata. Ma uitam cu disperare la taximestrist si in vacarmul latraturilor strigam pe sofer sa vina sa ma salveze.  Omul cela imi facea semn sa vin eu la el si imi arata ca la coltul strazii se afla un echipaj de politie, si deci nu se risca sa calce linia continua.

Am realizat in ce comedie noir intrasem. Probabil ca necunoscand zona am calcat pe spatiul bietilor catelusi, si s-or fi simtit amenintati. Potaile celea aveau oricum mai multe drepturi decat mine si democratia era clar in favoarea lor. Puteau fi oricat de agresive, pentru ca nu le putea aresta sau amenda nimeni. Daca eu as fi fost pregatit cu vreo arma si le-as fi facut ceva, riscam sa intru in conflict cu cei care iubesc mai mult cainii decat oamenii, si as fi avut alte probleme. Potentialul salvator era blocat de niste tipi aflati intr-o masina pe care scria “Siguranta si incredere”si banuiesc ca deoarece se aflau in siguranta, cu incredere ca se distrau beleaua mea. Dar de aia nici nu le trecea prin cap sa intervina – nu era jobul lor sa salveze un amarat de pieton, eventual sa il amendeze daca trece strada prin loc nepermis. Sau sa il agate pe soferul care ar fi avut tupeul sa calce linia continua. Si CULMEA e ca cei doi sunt platiti din taxele si impozitele pe care eu si nu potaile le platesc la stat. Chiar si potaile sunt protejate tot cu ajutorul acelorasi taxe pe care eu le platesc la stat.

Nu stiu cum naiba toate astea se intampla sub umbrela unei asa zise legislatii europene. Eu insist sa cred ca la noi exista o pierdere la traducere pe undeva, nu de alta, dar am avut de mers vreo 10 km pe jos intre doua localitati in Austria si nici picior de potaie. Nu am vazut grivei la liber nici in Viena, nici la Bordeaux, nici in Munchen si nici la Amsterdam. Si lista poate fi mai lunga, cu orase din aceasi Uniune Europeana, care se ghideaza aparent dupa aceleasi reguli..

Atunci ce e diferit la noi? De ce la noi apar in permanenta la stiri copii, femei sau chiar straini in vizita agresati, muscati sau chiar omorati de maidanezii la liber? Si maidanezii raman in continuare la liber..

E o intrebare retorica evident. SI oricum, maidanezii pot fi chiar simpatici uneori. Stati sa va povestesc si cum.

Pe vremea cand activam in Solectron, acel “large american corporation, one of the best contract electronic manufacturer” eram destul de des expus vizitelor unor clienti sau colegi occidentali. Intr-una din astfel de vizite, oamenii au intarziat putin prin fata fabricii, suficient ca vreo doi din asa numitii comunitari (ce salasuiesc la poarta oricarei firme din tara n oastra) sa le dea tarcoale. Nu i-au latrat, nu i-au agresat, doar s-au uitat rugator in ochii lor, cersind ceva de mancare. Nu era cea mai buna poza de intrare, dar cum toti s-au facut ca ploua, am preferat sa stau in banca mea. I-am condus pe distinsii oaspeti (doi dintre ei fiind vice-presedinti la alte corporatii) in sala de sedinte, m-am ocupat de confortul lor – vezi partea cu apa, cafea suc si alte fursecuri, apoi am inceput sa imi tin prezentarea.

O chestie ciudata se intampla in timpul prezentarii, in sensul ca astia erau din ce in ce mai agitati, si le tot umblau mainile pe sub masa. Ca sa realizez dupa un timp ca se scarpinau de zor. Ii mancau purecii… la propriu. Intr-o prima faza am paralizat, eu incercam sa le spun astora ce super job facem noi in fabrica, ce super calitate, curatenie si alte cele, si pe astia ii mancau purecii luati de pe cotarlele din fata receptiei principale. Da’ necuratu’ i-a pus sa se apropie de javrele celea?

Apoi, daca eu nu puteam scapa de haita ceea, din cauza unei legislatii aparent europene, pai atunci sa sufere si ei de legea ceea..

Si totusi, am dubii ca legea e tradusa corect sau aplicata pe aceleasi principii ca pe alte meleaguri. Pentru ca dupa ce am plecat din electronica pentru a face logistica, am descoperit ca sunt proceduri foarte riguroase care trateaza “pest controlul”. Ca sa ma intelegeti, numaram inclusiv fluturii care se prind in capcane cu feromoni, ca sa ne asiguram ca nu se infesteaza marfa. Nu mai vorbim de pasarele care au interdictie de zbor ca sa nu ne bombardeze cu salmonela, de soricei care au interdictie de trecere pentru o gramada de alte probleme pe care le pot cauza, si evident… nu au voie nici bietii maidanezi, catelusi sau alte javre, desi mirosul de mancare pentru animale ii atrage in draci. Si daca au interdictie, de unde tot apar?

Probabil ca in postarea asta imi urc in cap pe aparatorii drepturilor bietilor prieteni ai omului, dar sunt sigur ca ma bazez pe sprijinul celor care au facut o data in viata vaccin antitetanos si antirabic, ca multumire pentru afectiunea lasata de un prietenos catelus comunitar, cel mai mare prieten al omului.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu