marți, 18 decembrie 2012

distorsiuni


Ce mult inseamna propriile perceptii si paradigme atunci cand decriptam un mesaj, nu credeti?
Cam la fel ca in bancul in care un tip era la amanta si chiar atunci ii vine la respectiva sotul. Tipa pe faza il intampina pe sot cu cosul de gunoi in mana si il trimite sa il goleasca, timp in care amantul se furiseaza din apartament. Si frumoasa si desteapta gandeste omul.

Ajuns acasa, sotia il asteapta cu cosul de gunoi in mana si evident, il trimite sa il goleasca. In timp ce se indrepta spre ghena, omul nostru gandeste … si urata si enervanta.
Imaginati-va ca ajungeti dimineata la servici, si imediat dupa va intalniti pe coridor cu o persoana pe care va face placere sa o intalniti – ii dati Buna dimineata! dar nu primiti nici un raspuns inapoi. Tentatia este sa gandim “poate nu m-a auzit”, apoi cativa metri mai incolo intalniti o persoana pe care ati prefera de fapt sa o evitati. Din nou Buna dimineata! si din nou fara raspuns, caz in care de obicei luam foc la ideea ca nu ni s-a raspuns la salut.

Ca in bancul cu amantul, cele doua persoane s-au purtat la fel fata de noi, diferenta vine din faptul ca in timp ce uneia ii mai dam o sansa, si ii gasim scuze, pe cealalta o etichetam fara mila.
V-ati gandit vreodata ca aceste perceptii si paradigme care ne urmaresc pot veni din zone culturale, sau din experiente diferite?

Ei bine, va pot povesti o istoriara interesanta cu un fost coleg care avea obiceiul de a uita telefonul pe masa in birou in timp ce bantuia prin firma. Sotia lui l-a sunat intr-o zi in draci – era ceva urgenta – si la un moment dat, enervata deja de sunetul aparatului, o colega britanica a raspuns si a comentat ceva de genul “he is on tha bath, gonna tell him to call you back”. Va puteti imagina cu ce viteza a venit sotia colegului in biroul nostru (si ea colega cu noi in firma) ca sa verifice ce si cum cu sotul ei?
Ei bine, va pot povesti si o patanie al carei protagonist am fost fara voie. Maica-mea a tot incercat sa dea de mine, si pana la urma a sunat un telefon de centrala, si a dat de o colega de-a mea. Colega, foarte relaxata i-a spus doamnei ceva in genul “nu e aici, si-a luat halatul si papucii,  probabil bantuie prin linia de fabricatie”. He he, pentru cine a lucrat in Solectron, sau in orice firma de electronica, e un raspuns firesc – toti stiu de nevoia echipamentului de protectie ESD (electrostatic discharge), compus dintr-un halat cu insertii de fire metalice si slapi cu insertii de carbon in talpa, care te ajutau sa te descarci electrostatic. Pentru maica-mea a fost o nebunie – oare ce face fiu-sau in halat si papuci prin fabrica, cum sa umble el asa pe acolo (pentru ca evident, gandea ca umblu pregatit de dus, in halat si papuci de baie).
Si daca mai pui ca asta se intampla la putin timp dupa ce la intrebarea “dar ce faci mai mama tu la firma aia” fiind incapabil sa dau un raspuns care sa explice ce tot butonez la calculator, am dat-o pe aia cu citesc si scriu mailuri, si vorbesc la telefon.  “Aha! Si te si platesc pentru chestia asta?”. Si am descoperit ca nici nu sunt singurul care avea o problema sa explice acasa ce naiba face pentru corporatie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu