luni, 25 iunie 2012

semafoare..

Am reusit in sfarsit sa ma remontez si sa ma apuc de scris… ce mint eu aici, sunt furios si de aia m-am apucat de scris. De ce sunt furios? Pe unii care au incercat sa faca bine si nu le-a iesit. Stiu ca eu spuneam ca sa sa adresam problema si nu persoana, dar nu intotdeauna reuseste popa sa respecte ce predica. Si dupa ce reusesc sa ma calmez, sa vedem totusi care ar fi problema.
Ei bine e vorba de un semafor.
Se spune ca drumul spre iad e pavat de bune intentii, si cam asa e si cu semaforul care m-a suparat pe mine. Ce s-a intamplat de fapt – cei de la primarie (adica pe ei ii banuiesc) au proiectat si executat o scurtatura intre doua iesiri din oras (de Timisoara e vorba) – intre iesirea spre Arad si cea spre Cenad. Super idee, si de ajutor pentru cei ce fac transferul intre cele doua zone – si nu sunt putini. Aceasta scurtatura a rezolvat o problema si a creat alta – in sensul ca acolo unde se uneste cu iesirea spre Cenad, se intersecteaza si cu o alta zona de centura si la orele de varf de dimineata sau seara, cand toti merg sau vin de la serviciu, se produce o mica mare inghesuiala. Asa ca oamenii au prevazut si un semafor care sa regleze circulatia.
Ei bine, am ajuns la problema! In ziua in care au testat semaforul, s-a creat o coada ceva mai mare de doi-trei kilometri la intrarea in oras. O nebunie, care nu avea cum sa ne faca fericiti. Noroc ca au renuntat repede la el.
A fost momentul in care am inceput sa reiau in cap teoriile despre constrangerile aduse sistemului – ce rost are sa pui un semafor care sa incurce circulatia. Problema e ca in acea intersectie, ca sa  rezolvi traficul ar trebui ca semaforul sa nu aibe o functionare fixa ci una variabila functie de momentul din zi in care te afli – dimineata sa ii lase pe oameni sa iasa din oras, asta in timp ce ajuta bulevardul principal sa colecteze suma de masini  ce vin de pe stradutele laterale, mai ales de pe scurtatura deja pomenita. Evident ca dupa amiaza ar trebui sa ii lase sa intre si sa poata degaja cat mai repede pe stradutele care ii lasa sa fuga spre cartierele in care locuiesc. Asta cere studii, poate putina programare… sau mai multa programare, sau poate chiar niste senzori de trafic… o gramada de bataie de cap, cand totul se putea rezolva simplu cu un sens giratoriu. De ce spun asta? Pai pentru ca sensul giratoriu e un sistem autoreglabil. Important e sa ii calculezi diametrul corect, si sa il lasi sa functioneze!
Daca ma gandesc un pic, sesul giratoriu ar fi rezolvat mai multe probleme:
-          Ar fi ceea ce toata lumea cauta de ceva vreme – cost reduction. Sincer habar n-am cat costa sa montezi un semafor si sa il intretii, dar sunt convins ca e mai scump in timp decat un sens giratoriu. Si e si mai enervant.
-          Apoi vorbim de un sistem care nu se auto-regleaza, trebuie deci ca periodic, niste nenea de la primarie sa vina si sa numere cate masini trec pe acolo dintr-o parte sau alta, si sa ajusteze timpul de rosu sau verde al semaforului. Asta ca sa nu aduca idioti ca mine la disperare, intr-o coada de aproximativ 2 kilometri ca sa intram in oras; ori ne intoarcem la costuri de intretinere. Exceptand faptul ca semaforul ar da de lucru unui personal calificat – de tehnicieni, electricieni, programatori sau ce or mai fi pe acolo – chestie care face bine economiei, in rest nu vad puncte in favoarea semaforului in lupta cu sensul giratoriu.
-          Neindoielnic un sens giratoriu corect dimensionat ar fi ajutat traficul – pe de-o parte temperand pe cei ce vor viteza, pe de alta parte sigur nu ar fi creat coada infernala pe care a indus-o semaforul. Pot da exemplu cateva intersectii din oras, din care se iese rezonabil chiar si in cele mai imposibile ore ale zilei
Ce incerc de fapt sa fac cu apologia sensului giratoriu (pe care de altfel il uram cand calatoream prin Germania, o tara plina de astfel implementari) este mai degraba apologia sistemului care se poate regla de la sine. Atata timp cat cei din sens au prioritate la iesire, si cat timp toata lumea face la dreapta la o viteza scazuta, pot toti sa intre in sens si sa ajunga unde au treaba, fara sa se mai opreasca la semafor, sa se enerveze ca ala din fata n-a vazut ca s-a facut verde, sau ca blonda din spate a dormit pe ea si a incurcat frana cu acceleratia.
Sa nu fiu inteles gresit, semaforul are rostul lui. Nu imi imaginez nicio secunda o intersectie plina de treceri de pieton fara semafoare. Bietii pietoni ar imbatrani pe trotuar pana ar apuca sa treaca strada. Evident ca si in acest caz pot exista pasaje pietonale supra sau sub terane, dar pana la costul unui pasaj, semaforul pare mai la indemana (mai rapid, eficient in cost si deci destul de practic)
Cam la fel functioneaza si business-urile in care suntem implicati. De foarte multe ori trebuie sa avem grija ca atunci cand punem o constrangere unui sistem, sa nu rezolvam o problema inducand alte cinci. E important sa facem o analiza serioasa care sa determine daca punem semafor sau sens giratoriu.

Un comentariu:

  1. Sa stii ca apreciez faptul ca faci apologia sistemului autoreglabil - incerc acest lucru oridecateori am ocazia. CHiar cred ca este un pacat sa fie in optiuni dar sa-l ignori.
    Si cred ca nu ar trebui sa te mire selectia - in sistemul public achizitiile nu se fac pe baza TCO. Oportunitatea conteaza. Pt ca am auzit de sensuri giratorii construite cu costuri care frizeaza absurdul.

    RăspundețiȘtergere