joi, 19 aprilie 2012

Orientare

POC!
Doar atat, POC! Adica … Planifica, Organizeaza, Controleaza…  Controleaza!
Uneori planificarea si organizarea sunt atat de evidente incat nimeni nu se gandeste sa controleze. Ce naiba sa mai controleze? De exemplu cata geografie stie secretara…
Un fost coleg, a avut sansa sa fie atent atunci cand asistenta ii explica plina de entuziasm ca i-a gasit o super cazare cu vedere la Sena! Sclipirea de moment care l-a ajutat sa intervina pentru ca omul avea treaba la Bordeaux, si pe acolo curge LaGaronne si nicidecum Sena… Asa ca a intervenit rapid si a schimbat vederea inspre garla potrivita.
Nu acelasi noroc l-a avut o alta colega, care nu a verificat, si pe care o banuiesc ca nu prea stia cum sunt puse pe harta orasele in UK. De buna credinta a adresat domnisoarei assistente cererea de ajutor cu trambalarea si cazarea in Leeds, UK unde avea ceva treaba la clientul nostru. A primit itinerarul, biletele de avion si rezervarea la hotel in Fife. Nu s-a stresat nici o secunda, stiind ca in mod normal parcurile industriale din tarile vestice sunt situate de multe ori prin satele sau regiunile de pe langa orasele mari, si ca atare si cazarea la hotel se facea prin tot soiul de orasele ciudate. Spre ghinionul ei nu i-a atras atentia nici denumirea familiara de altfel pentru cei ce calatoreau spre un alt site al nostru.
Asa ca a ajuns, s-a despachetat, iar dimineata s-a prezentat la receptie unde a rugat pe tanara scotianca sa o ajute cu un taxi.
Where at? A venit intrebarea.
Pai.. as vrea sa ajung la firma PMicroTechnology.
Sorry, asa ceva nu exita pe aici.. raspunde tanara.
Cum sa nu, uite am primit invitatia asta de la ei – si plina de aplomb colega mea scoate hartia si ii arata receptionerei unde vrea sa ajunga.
Raspunsul respectivei a intrat in istorie “Lady, you don’t need a taxi, maybe a plane or a train. You are in a wrong country!”
Firesc de altfel, atata verme cat Leeds e in Anglia si colega mea se ratacise in Scotia. Restul… de poveste, sunat furioasa acasa, aranjat cu clientul sa ne ajute cu rezervarea – re-impachetat bagajele, si apoi trenul si o calatorie de vreo 350 km spre destinatia corecta.
Tot de poveste a ramas si comentariul sarcastic al celui care o astepta pe colega mea, intr-un email in care imi explica ce au facut sa o ajute, fraza de incheiere suna cam asa “I can almost understand that you can misplace the things sometime, but people… it’s something new for me”.
Drept ii ca si pentru noi ceilalti.
Adevarul este ca atunci cand spui Control, toata lumea se gandeste la ceva mult mai amplu, la bariere, la politie, etc. fara sa gandeasca, ca de fapt, de cele mai multe ori, trebuie doar sa verifici un checklist care sa spuna daca in munca de pregatire ai luat in considerare toate detaliile.
Stiu ca sunt enervant cand insist pe checklist si pe verificarea lui, cu atit mai mult cu cat sunt si mai enervant cand merg la cumparaturi. Am o opinie simpla – avem lista? Da, ok, luam ce e pe ea. Odata ajuns acasa sunt 2 optiuni, ori nu era pe lista asa ca nu ma intereseaza ce nu am cumparat, ori nu am avut lista deloc, asa ca am ajutat consumismul sa mearga mai departe – am cumparat ceva ce mai aveam, si evident ca nu am luat ceva ce ne lipsea. La fel de bine ma gandesc acuma ca s-ar putea ca checklistul sa dauneze mersului economiei. Am vazut ca mai nou, multe gospodine isi fac shoppingul cu lista in mana.
Si ca sa mai sterg din imaginea asta de tip controlat pe care o promovam cu checklistul, sa va povestesc o patanie cu aceeasi colega care gresise tara. Eram intr-o delegatie prin Irlanda, intr-un oras pe care ea il mai vizitase. Cum intamplarea povestita mai devreme nu avusese inca loc, nu am avut nici un motiv sa nu ma incred in capacitatile ei de orientare, asa ca atunci cand am decis sa dam o tura prin imprejurimi m-am lasat pe mana expertului. Ei bine, dupa ce ne-am plimbat o vreme si am pozat deopotriva biserici, castele si alte ruine, am decis ca poate ar fi bine sa mergem la hotel, asa ca am luat-o spre directia ce parea cea mai potrivita. Am indraznit sa o intreb daca e ok sa mearga atat de mult pe jos, sau prefera sa luam un ajutor, iar raspunsul ei a fost super incurajator “nu e nevoie, uite cum trecem de stadion, facem la dreapta si imediat in capatul strazii am ajuns”. Stadionul era in fata noastra destul de aproape, asa ca… desi parea neverosimil de aproape hotelul, evident ca mi-a placut sa aud ce speram sa aud, si am crezut-o. Si evident, ca nici nu mi-a trecut prin cap sa intreb daca intr-un oras de zece mii de locuitori sunt mai multe stadioane (in conditiile in care acasa avem cam un stadion la suta de mii).
Ce eroare impardonabila! Abia dupa ce am facut dreapta la al treilea stadion intalnit in drum am gasit hotelul. Si nenorocitii naibii mai aveau un stadion in oras! Bine ca l-am ratat!
Asa ca uneori zicala ceea ca mai bine sa pari prost decat sa deschizi gura si sa inlaturi orice dubiu nu prea se aplica tot timpul. Am invatat ca sa pui intrebari e semn de inteligenta. Tot de la cei din UK am invatat ca nu intrebarile sunt proaste, ci poate raspunsurile la ele, uneori.

3 comentarii:

  1. Intotdeauna folosesc lista de cumparaturi, e vitala in astfel de situatii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand banuiesc ca va fi imbulzeala in hypermarket, dar mi-e musai sa ma aprovizionez, imi fac lista de cumparaturi intr-un excel in care scriu si raionul in care imi gasesc produsele. La urma fac un pivot si merg la fix in raioanele care ma intereseaza si nu ratez nimic. Ce-i drept, dupa reorganizarea hypermarketului, o vreme m-au cam confuzat. :)

    RăspundețiȘtergere