marți, 24 aprilie 2012

Interactiune

Dupa o suma de traininguri motivationale si de alta natura manageriala, am ajuns sa cred enorm ca inteligenta emotionala e cea care ne guverneaza viata, sau mai degraba lipsa ei.  Din acelasi motiv mai cred ca orice razboi major sau minor nu apare din cauza ca au esuat negocierile de pace, ci din cauza ca unul din generalii cu putere de decizie are o zi proasta si se hotaraste ca poate decide el pentru ceilalti. In genere chiar si negocierile de pace esuate au o continuare – oamenii ceia se duc acasa si zic “nasol, nu avem o intelegere, acum ce facem? Incepem razboiul pur si simplu? Hei, tu Gigele parca aveai o relatie buna cu Ionel, nu ii dai un telefon, poate ne mai discutam o data?”
Ce se intampla insa in toata povestea asta, bagam un general nevricos, cu acces la butonul rosu, un om stresat, pe care il cicale nevasta, fiica il spoliaza de bani, iar fiu-sau apare in toate ziarele ca pramatie, si care are o zi al naibii de proasta? Sa zicem ca afara de multiplele lui griji a reusit sa se taie in timpul barbieritului matinal si il ustura ca dracu’, apoi si-a rupt siretul de la pantofii favoriti in timp ce pleca spre birou. Deja e o zi cretina si tampita, si mai si ploua afara. Omul deja e intors pe dos…
Dar asta e doar inceputul pentru ca traficul e infernal, girofarul nu are efect (la ploaia de afara s-a umplut de indivizi care au decis sa isi foloseasca masina ca sa mearga la lucru), si in plus a mai facut si pana cu masina in drum spre sedinta. A ajuns tarziu si enervat, doar ca sa vada mutrele pline de repros ale colegilor din diplomatie (niste idiotii dracului care nu pricep nimic!!!), care tot vorbesc, si vorbesc si se invart in jurul cozii cu negocierile lor de tot rahatul, ca nu e unul in starea sa apuce matza de coada.
S-a pus la masa de sedinta cat sa descopere ca i-a curs stiloul in buzunar, dracu’ de porcarie ieftina cadou de la soacra cea acra, si mai vine si tampita de secretara, o tembela neatenta angajata pe pilele sefului de cabinet, si ii toarna cafeaua pe camasa si evident pe cravata favorita…
La dracu! Omul e deja furios, se ridica din sedinta, se duce la el in birou si urla pe seful de stat major – baga-le mah doua boabe la prapaditii aia ca sa vada cu cine au de-a face, file-ar negocierile de cacat. Si gata razboiul…
Ei acuma ca am exagerat putin poza, ganditi-va ca am facut-o in scopuri literare… dar daca ne gandim putin, si schimbam un pic scara si personajele vom descoperi ca proiectia in realitate seamana al naibii de bine.
Oare cati din cei ce citesc acest post nu se recunosc in pozitia “generalului” cela, sau poate in pozitia unuia din cei pe care omul descris de mine urma sa ii intalneasca. Va pot reproduce un dialog care a degenerat intr-o zi proasta pentru unii din subalternii celui care a avut dialogul:
-          Neata, ce faci?
-          Uite ce m-am trezit din somn, tu?
-          Deja intru in sedinta, se anunta deja o zi grea azi, tu?
-          Am o intalnire cu un client, in rest nu cine stie ce. Apropo, nu au iesit petele din camasa ta favorita..
Adica nu era destul ca sedinta a inceput asa de devreme ca a trebuit sa sara omul si micul dejun, si ca desi s-a straduit sa prepare toate materialele a mai aparut un destept care a uitat sa trimita un mail la timp – nu o intarziere mare, doar o saptamana, dar care vrea raspuns urgent, pentru ca a intarziat la randul lui cu raspunsul… etc… mai apare si problema personala… care desi e mica, e de multe ori acea picatura care face paharul sa dea pe dinafara…
Ce rost mai au toate seminariile despre pozitivism, si alte atitudini, altfel decat sa ne dam seama cat de departe suntem in real life de ceea ce ne-ar prinde bine ca sa traim bine si de ce nu, mai mult.
Oooo si ganditi-va ca am fost soft in comparatie cu generalul, nu am comentat nimic de traficul din Bucuresti, sau de militienii care stau cu radarul la panda la 5:30 dimineata pe drumul inspre aeroport.
Si acum in timp ce scriu randurile astea imi amintesc de ce invatam la scoala pe la biologie parca. Era o lectie cu cine  pe cine mananca (ma rog, in management e cu cine pe cine scoate din sarite, sau cui ii infige cutite in spate). As fi naiv sa imi imaginez ca seful sau colegul care mi-au stricat ziua nu au si ei pe enervantii lor, pe altii care sa ii fi montat astfel incat in incercarea lor de a se proteja dau si ei mai departe veninul unei zile proaste.
Mda, veti spune, dar sunt unii care by default sunt o problema pentru toti ceilalti. Sigur, am si o replica la asta – va dati seama cum sunt ceilalti pentru ei?
Si atunci, unde e antidotul? Nu stiu, pentru mine azi a fost simplu, am scris prostia asta de poveste pentru blog si m-am calmat, asa ca posibil sa zambesc mai mult. Scriind-o am realizat cat de mult pierd daca ma enervez, mai ales ca de la o chestie mica reusesc sa ma ambalez si mai tare. Mi-am amintit chiar si de princicpiul meu de a evita sa raspund la mesaje cand sunt furios, si sa aman pe a doua zi dimineata..
As minti insa sa spun ca reusesc sa ma controlez atat de mult pe cat imi doresc, asa ca ma intreb insa ce o sa fac data viitoare cand am o zi proasta? Cine si cum o sa imi poata aminti ca am fost la training, unde am fost invatat sa am o atitudine pozitiva, sa zambesc si sa imi incurajez colegii ? Cand mie o sa imi vina sa ii lesin pe toti…
Sau macar o sa imi amintesc sa ii atrag altuia atentia ca are o zi proasta? Si daca imi amintesc, nu risc sa imi sparga capul pentru ca il enervez si mai tare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu