miercuri, 18 aprilie 2012

Dimensiuni

Nu stiu daca ati avut sansa sa vedeti acea poza in care functie de dispozitia de moment si de alte cauze, unii vad o tanara in timp ce altii o babeta. Am revazut celebra poza cu ocazia unui training recent, in care printre altele discutam si despre diferenta de perceptii asupra aceleiasi imagini.
Si automat mi-am adus din nou aminte de perioada studentiei, perioada in care tot ce se discuta capata automat anume conotatii. Asadar cand una din colege a cerut indicatii asupra unei adrese, si a primit informatia ca trebuia “s-o ia printre blocuri”, ghici la ce s-au gandit cei mai multi dintre noi.
Iar daca va amintiti de celebra cafea instant “Amigo” al carui foarte popular mod de preparare era sa fie facuta spuma, ei bine va pica fisa repede si ce a vrut sa spuna o alta colega a noastra in charge cu activitatea respectiva, cand ne-a adresat intrebarea “baieti, cum o vreti frecata?”. Cafeaua  gandea ea… va las sa ghiciti ce gandeam noi.
Povesteam in ultima postare despre “excuse generator” si prin asta inteleg acea capacitate a unora dintre noi de a gasi motive si cauze rezonabile la cele mai nerezonabile si mai lipsite de motiv nereusite din lume. Ei bine, cel mai important la asta este sa stii ce anume asteapta cel din partea cealalta a discutiei. Cei mai multi dintre noi uitam ca partenerul de discutie este de cele mai multe ori un angajat asemeni noua, care are nevoie de o poveste cat de credibila si digerabila posibil, pe care sa o foloseasca in relatia cu angajatorul lui, si care sa ii aduca comfort. In fond e vorba despre unghiuri diferite ale aceleiasi poze...
Nu stiu daca stiti povestea ceea in care Ion e suparat pentru ca popa nu il lasa sa fumeze in timp ce se roaga. Vine Gheo si spune ca a rezolvat problema si ca popa le-a dat voie. Cum asa? devine Ion interesat. Pai mai Ioane, zice Gheo, eu l-am intrebat daca ma lasa sa ma rog in timp ce fumez.
Aceleasi date de intrare dar puse intr-o alta ordine. Daca ma citeste unul din vechii colegi solectronieni, va intelege probabil si ce am vrut sa ii spun atunci cand ma acuza de manipularea datelor, si am replicat ceva de genul “sorry man, nu am minciunit deloc, am folosit doar o alta dimensiune a adevarului”…
Si la urma urmei, de ce nu?
De ce sa pierd ore intregi ca sa explic de ce imi lipseste 1%  pana la 100% din yield, cand targetul meu era de 97.5%? Nu de alta, dar mi-am batut targetul cu 1.5% adica in loc sa fiu certat, de ce sa nu fiu laudat?
Din pacate insa de foarte multe ori ne lasam ghidonati doar de emotiile noastre (mai ales de cele negative) si nu si de cifre. Va pot povesti despre unul din marile semne de intrebare pe care mi le da activitatea curenta. Ei bine, cu cativa ani in urma, cand am inceput sa numar paletii in noua mea calitate de magaziner sef, am remarcat ca intr-unul din depozite protectiile picioarelor de raft aratau al naibii de solide, pe cand intr-un alt depozit aratau nespus de firave (dupa ochiometria mea erau chiar degeaba). Ca orice manager care se respecta, mai intai am reactionat – adica l-am intrebat pe cel ce domnea peste protectiile aparent firave de ce nu are si el contrafortii solizi ca si ai celorlalti. Baiatul nu pricepea ce vreau de la el, pentru ca in depozitul lui era liniste si pace.
Asta m-a facut sa caut argumente in cifre, ca sa ii explic logica mea. Si mi-am dat cu perceptia in freza, pentru ca cifrele spuneau ca in depozitul cu protectii aparent firave costurile cu reparatiile si distrugerea rafturilor si a echipamentelor erau cam de patru ori mai mici decat in celalalt caz!
Am lasat oamenii in pace si am inceput sa caut alte explicatii. Acuma imi tebuia sa stiu ce e gresit cu protectiile care pareau OK! Si dupa ce am inceput sa inteleg si logica fenomenului, si tocmai incepeam sa conving si pe altii sa schimbam modul de protejare al rafturilor in depozit... s-a intamplat ca protectiile aparent solide, dar care imi generau bataie de cap in P&L au devenit standard european. Adica foarte posibil, cineva a avut aceeasi reactie ca si mine la inceput, dar nu a avut sansa unor cifre comparative… A avut in schimb puterea sa impuna un "standard" si iaca, am o bataie de cap in plus.
Nu am dat destule argumente apropo de puncte de vedere diferite? Pai ganditi-va la reclama ceea la bauturi racoritoare in trei ipostaze puse una langa alta, in prima se vede un tip terminat de cald, in a doua poza omul bea bautura racoritoare, si in a treia alearga fericit si entuziast prin desert. Super tare…  except ca o mare parte a popoarelor ce traiesc in desert scriu si citesc de la dreapta la stanga. Un exercitiu mic de imaginatie, si aveti in fata dimensiunea dezastrului de marketing - caci daca poza treia devine prima, ei bine dintr-un tip vioi in desert obtii un molau nenorocit, doar dintr-o gura de suc.
Si ca sa nu uit pe fostii colegi scotieni, o sa inchei cu o perla de lost in translation. Se facea ca pe una din liniile de productie dintr-un site vecin si prieten nu mai mergea nici un echipament de test. S-a escaladat problema, si dupa un lung meci de ping pong cu e-mailuri a ajuns in sfarsit si la cel ce putea da o solutie. Ca sa nu citeasca toata poliloghia, omul a dat un “reply to all" de tipul "could somebody give me the big picture” in ideea ca dintre cei loviti de necaz, sa faca cineva un mic rezumat al taraseniei.
Ei bine, raspunsul a fost apoteotic – o poza in care se vedeau toate echipamentele de test, inclusiv un televizor cu ecranul negru plin de puricei albi, si un comentariu “here is the biggest picture I can take. Can you really help us just looking to it?”
Chiar asa…

Un comentariu:

  1. Imi aduc aminte da asta cu "the big picture". O citez si eu in diferite ocazii.... e dementiala!

    RăspundețiȘtergere