duminică, 8 aprilie 2012

Comunicarea si protectia muncii

Am mai scris, si probabil o sa mai scriu de multe ori despre comunicare, pentru ca este un subiect vast, fascinant, dar mai ales pentru ca in cele mai multe cazuri comunicarea pare sa fie sursa tuturor relelor atunci cand managementul da cate o gherla.
Pentru cei care nu stiu, la ora asta sunt un fel de magaziner sef la o firma de logistica. O problema importanta in munca din depozit este asigurarea securitatii, protectiei celor ce opereaza. Pentru ca utilajele sunt grele, 5km/h este o viteza deja mare, iar spatiul stramt creste dificultatea de manevrare.  Pantofii cu bombeu metalic si uniforma de protectie sunt mai mult decat necesare. La una din vizitele intr-un depozit am ramas suprins sa remarc operatorii in tenisi si chiar slapi de baie. Dupa ce mi-am revenit din consternare, am chemat echipa manageriala la sedinta si mi-am expus punctul de vedere cu privire la respectarea regulilor. Adica – guys, daca tot am investit in echipament de protectie, ei bine ma astept sa vad ca oamenii il poarta. Ce greseala de comunicare…
Apropo, ca sa fac o paranteza, probabil ca unii dintre voi ati auzit si chiar i-ati vazut pe Fratii Marx. Tocmai mi-am amintit un episod in care ii explicau retardatului de Groucho cum e cu forma pamantului :
-          Bai, stii cum sunt butonii mei?
-          Patrati, vine raspunsul.
-          Nu mai, nu aia din timpul saptamanii, aia de duminica
-          Aaa, pai aia sunt rotunzi.
-          Aha, deci cum e pamantul?
-          Patrat in timpul saptamanii si rotund duminica!
Cam asa si cu echipamentul de protectie si comunicarea catre angajati “baieti, e la liber, dar daca vine Olteanu in vizita, sa de-a naiba sa nu il purtati”
Asa ca am fost nevoit sa le tin la unii teoria cu Centura de siguranta.  Si profit de ocazie sa o spun din nou si pentru cei ce ma citesc. Daca va amintiti cum s-a implementat in Romania portul centurii de siguranta, a fost ceva de genul “dragilor, am intrat in Europa, legislatia europeana spune ca centura e obligatorie, o facem si noi obligatorie, si ca sa ne asiguram ca ati priceput mesajul, cine nu  poarta baga amenda”. Simplu, nu? S-a comunicat la tot poporul, deci nu poate spune nimeni ca nu stie, iar apoi Politia a trebuit sa se asigure ca se aplica noua regula. Iar romanii, au refuzat sa accepte schimbarea pentru ca fiecare avrea cate un numar de telefon la care sa sune si sa imblanzeasca pe “garcea” care incerca sa il amendeze din cauza lipsei centurii. Pentru ca “eu stiu sa conduc dom’le, n-am eu timp de prostiile astea cu centura”.
Cum s-a intamplat la altii? Ei bine, pentru inceput guvernul lor a investit in ceva reclame, in care o familie sta la semafor, sau la intersectie, vine un aiurit si ii buseste. Consecintele – dantura sparta in volan, maini rupte in bord si alte cele, sange peste tot. Mesajul simplu – accidentul nu e musai din cauza ta, si daca ai purta centura ai putea scapa fara atit de multe rani si probleme. In plus de asta, costa al naibii de mult sa repari danturi plesnite, si alte membre rupte, unde mai pui ca e posibil sa nu mai fie niciodata la fel ca originalele.
Dupa o perioada a aparut continuarea in care s-a accentuat problema costului reparatiilor celor ce sunt raniti in accidente – cost ce trebuia suportat cumva de stat prin asigurarile sociale. Statul a venit si a spus ceva de genul “uite, ne costa al naibii de mult ca sa ii reparam  pe astia de nu respecta regulile, ne-am gandit sa ii amendam, si cu banii din amenzi sa ii reparam atunci cand se strica. Pentru ca nu e corect sa umflam taxele celor ce respecta regulile ca sa ii putem repara pe ceilalti”.
Va las pe voi sa va faceti o idee daca acest sistem de comunicare a avut efect…
Tot ce pot sa spun este ca in ceea ce ma priveste am priceput ca romanii nu se prea sensibilizeaza la astfel  de mesaje…  O sa ma intrebati ce ma face sa spun asta, si va pot povesti despre un nedorit accident care s-a intamplat intr-unul din depozite, cand o colega de-a noastra a fost lovita de un echipament. Ancheta a scos in evidenta faptul ca cel de pe stivuitor nu a vazut-o pe colega noastra cand a dat cu spatele si nici ea nu a vazut masina, si nici nu a auzit semnalele acustice. Concluzia a fost ca sa le facem vizibile – asa ca am pus girofar pe masina, si le-am dat veste reflectorizante celor din zona periculoasa. Daca in depozitul in care s-a produs accidentul nu a fost nici o problema sa implementam vestele, nu la fel a fost si in alte parti. Desi s-a comunicat ca e pentru binele lor, ca sa fie vazuti, comentariul lor a fost in genul “ce naiba i-a apucat pe manageri de ne dau vestele astea, ca numai gunoierii mai poarta asa ceva”. Ei nu zau, asa o sa spui si daca trece unul cu 2 tone de marfa peste tine?
Ca baba de ii calcase unul gaina cu masina, si incerca ala sa isi ceara scuze. La care baba, “nu cred ca e a mea maica, eu nu am gaini asa plate”!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu