marți, 21 februarie 2012

Zgomot de fond


Nu vi s-a intamplat nici o data sa stea cineva cu voi de vorba, sa auziti ca se spun cuvinte si sa nu intelegeti o boaba din ce se vorbeste? Pentru ca mental sunteti la ani lumina departare?

Si nu-i asa ca va enerveaza la culme cand altii sunt in transa in timp ce le vorbiti?

Cel mai mult imi place sa imi amintesc de o seara in studentie, cand stateam la o bere, si un cunoscut ne povestea cum in sfarsit a reusit sa o convinga pe aleasa inimii lui sa iasa la intalnire cu el.

Si ne dadea omul tot felul de amanunte despre plimbarea romantica din seara precedenta, cum a tinut-o de mana, cum s-au plimbat pe nu stiu ce alee, cum imflorisera toate tufele timisorene, si cum s-a urcat el pe un gard ca sa rupa un buchet de liliac pentru tanara, si in cele din urma cum a luat o pozitie de cavaler si i l-a inmanat.
Acela a fost momentul in care una din prietenele noastre, care isi facea de lucru aranjand minimul de vesela din camera de camin a scos capul de dupa zidul despartitor si a intrebat “zicei ceva de liliac – planta sau animalul?”

Nu-i asa ca e la fel de misto cand se trezeste cate unul din transa la mijlocul sedintei, si da cate o perpendiculara pe subiect. Macar ne aducem aminte de sedinta – ca subiectul se pierde in bascalia ce se face din cauza interventiei aiurite.

E drept ca nu intotdeauna este o problema de visare, mai este si una de interpretare. Povestea o colega o intamplare de la bloc. Unul din prescolarii din vecini s-a dus intr-o zi la maica-sa sa reclame ca nenea Costica l-a apelat cu titltul de “doua pvle”. Mamica a luat foc instantaneu si s-a dus sa ceara socoteala vecinului. Care vecin, era de altfel un tip de treaba, gospodar ce ajuta pe toata lumea, si avea pentru toti o vorba buna.
Dupa ce a ascultat pe doamna infuriata, care cerea socoteala pentru distrugerea educatiei fiului sau, dar fara sa dea detaliile cele jenante ale apelarii, nenea Costica cu ochii in cruci a replicat - Dar nu inteleg de ce v-ati suparat doamna, eu doar l-am intrebat “ce mai faci mai dopule?”

Se intampla ca uneori sa fie pur si simplu o problema culturala. Imi amintesc de partenerii chinezi, care nu ar fi spus "nu" sau "nu am inteles" in ruptul capului. In schimb raspundeau cu "no problem". A doua zi, vedeai ca nu au facut nimic din ce sperai sa faca. Si cam la orice intrebare legata de subiect, raspundeau cu nelipsitul "no problem" desi era o problema cat China lor de mare.
Asa ca daca ajungeti acolo si va spune cineva no problem, puneti persoana sa repete ce a inteles, nu de alta, dar ajung aia sa danseze pe nervii vostri cu no problem al lor.

Si daca ajungeti cumva pe la vreun training de comunicare in care o sa vi se explice foarte scolastic cum e cu emitatorul, transmitatorul, receptorul si alte cele, nu uitati sa intrebati de elementele perturbatoare, care nu lasa mesajul sa se decodifice corect.

2 comentarii:

  1. Intra-adevar, asiaticii in general, nu spun : nu/nu inteleg/etc,. Sefii si o parte din colegii mei sunt jap, thai si chinezi, intotdeauna in cursul unei discutii zic numai ok, hai (da in japoneza), yes, iar pe urma te trezesti ca nu au facut cum crezi tu ca v-ati inteles ... ba chiar nici nu isi amintesc sa fi discutat vreodata despre asa ceva. La inceput eram de-a dreptul disperata...acum sunt resemnata si sunt convinsa ca daca am auzit yes, hai sau ok...fara sa fie precedat de alte cuvinte ...am discutat pe degeaba.
    Oricum cei mai fenomenali sunt "mai mari japoniei" :) cand dorm in sedinte!

    RăspundețiȘtergere
  2. se mai intample sa se trezeasca cate unul din transa la mijlocul sedintei si da cate o perpendiculara pe subiect, de multe ori asta inseamna ca sedinta a cam luat-o razna...eu am impresia din ce in ce mai mult ca ne place sa facem sedinte doar de dragul de a face sedinte: vorbim mult dar nimic, totdeauna e nevoie de un follow up ca nu s-a decis nimic concret, si in plus mai si pierdem timpul aiurea ca sa lucram apoi suplimentar, sa facem ce trebuia facut in timpul programului oficial de lucru ...

    RăspundețiȘtergere