duminică, 25 decembrie 2011

LMSSMBBCIM...

Va spune ceva titlul?

Daca nu, incerc sa va ajut cu o sugestie.. e un titlu!

Va mai dau o sugestie, e un titlu pompos… de manager…

Daca tot nu v-ati prins, va spun ca e vorba de un Lean Manufacturing Six Sigma Master Black Belt Continuous Improvement Manager!

Tare, nu?

Ca sa pui atitea chestii in titulatura trebuie sa bagi o gramada de training in tine, sa conduci proiecte de mai mica sau mai mare anvergura, si in cele din urma te alegi cu un titlu pompos, cu salar bengos si cu tot ce tine de cresterea performantei in organizatie.

Mai este o singura mica problema omul din jobul asta are nevoie de o doza buna de leadership, si de o doza si mai mare de bun simt! Ce spun eu aici… o doza imensa de bun simt, pentru ca altfel tot ce inveti la training se pierde la traducere…

Nu ma credeti? Hai sa va povestesc cate ceva.

A fost o data ca niciodata o multinationala care se ocupa de manufacturarea unor chestii electronice. Pentru ca industria cu pricina este a naibii de performanta, si de provocatoare, pentru ca durata de viata a produselor si schimbarea, inovatia si moda pun o presiune mare pe producatori, managerii cei mari au decis sa implementeze un concept care functiona foarte bine in Japonia – si anume Lean Manufacturing – un derivat din TPS (Toyota Production System). Au angajat pe cineva care sa fie responsabil de treaba, i-au dat titlu pe masura, au invetit in pregatirea omului si ca sa fie siguri au dublat prin aducerea de japonezi, care au lucrat la Toyota (am cunoscut o gramada de maestri… sau maistri, ca nu mi-e inca foarte clar) care sa ne invete pe localnici cum se face. De cum au intrat in fabrica, niponii au remarcat scaunele, si si-au amintit ca la ei acasa, managerii au luat scaunele de pe linga liniile de productie, si asta a dus la cresterea productivitatii cam cu 10%.
Atit de simplu, muncitorii nu mai aveau pe ce sa se aseze, asadar continuau sa munceasca.

Excelent, am luat si noi scaunele de pe linia de productie.

Pentru prima zi nu s-a vazut mare imbunatatire… nici dupa a doua, si nici dupa a treia. Abia dupa o saptamana am inceput sa simtim efectul "pozitiv" al renuntarii la scaune. Au aparut concediile medicale pentru probleme la coloana. Apoi au aparut in egala masura caderile de calitate, sabotajele si demisiile… indicatorii de calitate s-au dus la vale, productivitatea le-a luat-o chiar inainte (pesemne ca vroia sa atinga mai repede "bottom line")..

Romanii s-au dovedit a fi total neintelegatori si obtuzi?

Sau nu?

Cu ocazia Gemba Walk (japonezo-americana pentru plimbare in linia de productie) s-a dovedit ca spre deosebire de industria de automobile, unde activitatea este dinamica si omul chiar trebuie sa stea in picioare ca sa se deplaseze de la un loc la altul, in industria electronica unde postul de lucru este static si sa stai 8-12 ore in picioare ca sa fixezi o componenta pe placa, sau sa inspectezi produse la lupa sau microscop sa le furi scaunele muncitorilor este doar o rautate fara sens.

5 comentarii:

  1. Este o placere sa citesc astfel de istorioare cu atat mai mult cu cat stiu foarte bine de unde ti-ai luat exemplele. Toti termenii imi sunt familiari si da, sunt de acord ca sunt multe reactii disproportionate si exagerate, uneori absurde la probleme simple.

    RăspundețiȘtergere
  2. Parca mai ieri se intamplau toate astea :))

    RăspundețiȘtergere
  3. O fi aceeasi firma unde oamenii erau legati de mese ca sa nu poata pleca in timpul programului? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. wow ce titulatura! Cred ca cel care ocupa o asemenea pozitie are multe cunostinte, experienta si ...oportunitati de promovare in pozitii cheie...

    Iar o consultanta pe ici pe colo se mai adauga la bagajul de cunostinte

    RăspundețiȘtergere
  5. Miroase putin a frustrare. Si nu e nici prea in regula sa te iei de oameni asa

    RăspundețiȘtergere