miercuri, 28 decembrie 2011

Fenomenul Mudava


Nu stiu cati dintre voi ati auzit de Mudava. Tipul respectiv era un asa zis doctor sau vraci care vindeca orice prin pase, asta in timp ce candida la presedintia Romaniei. Dar sa revenim la pasele vindecatoare. Deci, omul ii ruga pe participantii la sedintele spirituale de vindecare sa stea cu mainile sus ca niste antene, prin care sa primeasca energia pozitiva pe care el o transmitea.

Dupa ce subiectii ridicau mainile, tipul bolborosea o aberatie cosmico fantasmagorica timp de vreun sfert de ora (chiar jumate daca subiectii pareau mai in putere) si tot timpul isi scutura mainile catre ei – le transmitea carevasazica acele unde co(s)mice care ii puneau pe picioare. Si urma momentul in care le spunea:

- Acum lasati mainile jos…

- Nu-i asa ca deja va simtiti mai bine?

Cum naiba nu !! Dupa ce te dureau mainile de la atita stat antena, cum sa nu te bucuri de odihna?


In lumea managementului de productie starea de bine data de o pozitie buna de lucru ar trebui sa se numeasca ergonomie, si sa se ocupe de designul postului de lucru astfel incat fiecare operator sa aibe parte de pozitia lui optima de lucru.

Asa se face ca in urma unui alt Kaizen (din wikipedia - Kaizen - 改善, Japanese for "improvement") au fost reasezate surubelnitele pentru toate standurile de lucru. Timp de 3 ore, un schimb intreg a avut parte de masuratori si asezari, astfel incat fiecarui operator sa ii stea surubelnita la indemana. Un exercitiu fantastic – in sfarsit eram toti incantati de rezultat si se parea ca am terminat-o cu imbunatatirile pe de-andoaselea.

Minunea a durat cam vreo 6 ore, adica tot atit cat a fost nevoie de o schimbare de tura, si de o linie de productie care nu isi atinge viteza de lucru. Team leaderul a escaladat o problema la Managerul de productie, care a sunat Inginerul de proces. Cu ultimul tocmai dezbateam niste chestii asa ca l-am insotit pe linia de productie. Ce gafa!  Numai de un idiot care rade de se darama acoperisul nu aveau ei nevoie…

Nu de alta, dar ce parea o surubelnita pusa la locul ei s-a dovedit a fi un dezastru cand pe linia de productie au aparut 3 stangaci, care faceau tot ce depindea de ei sa se incurce unul pe celalalt, pe ei insisi, si pe cei din jur, umpland locul cu coate, cabluri si contorsiuni yoghine. Sa ne intelegem, cand spun Stangaci ma refer la o persoana care prefera sa lucreze cu stanga in loc de dreapta! Mai frate, aratau cablurile la surubelnite ca niste spaghete aruncate aiurea in linia de productie.

Mda … pozitia oarecum universala a surubelnitei electrice avea avantajul ca putea fi folosita de toti. Ajustarea ei pentru dreptaci avea o logica, cat timp la posturi ar fi lucrat doar dreptaci..

Finalul?

-          De ce n-ai spus ba ca ai si stangaci pe linie?

-          Pai ca n-am stiut pana acum, dar iaca ii am, acuma ce fac?

-          Da-i afara si angajeaza dreptaci!

Inutil sa spun ca la plecarea amaratului inginer, team leaderul facea niste semne cu degetul in dreptul tamplei, ceva ca o spirala, in timp ce comenta:

-          E stangaci saracul! De amandoua manurile!

Un comentariu:

  1. Superb ! Optimizarea optimizarii este de obicei distractiva, pentru ca rareori reuseste. Si mai interesant pentru mine este ca fie'mea da semne ca ar cam fi stangace, cu toate insistentele neveste'mii de a incerca sa o convinga ca cu dreapta e mai bine. Sa incep sa-mi fac griji, sa iau si eu atitudine, sau ... ?

    RăspundețiȘtergere